Prolog

156 21 1
                                    

Ma trezesc de dimineata foarte obosita, nu mai tin minte nimic de aseara, jur ca nu mai beau atat niciodata. Am baut mult prea mult, si ultimul lucru care mi-l amintesc este ca Britt tot imi spunea sa nu mai beau. Trebuia sa o ascult, acum ma doare foarte tare capul.

Incerc sa ma ridic din pat, dar nu pot, ceva ma tine strans in brate... mai bine spus cineva. Ce naiba!? Incerc sa ii dau mana jos de pe abdomenul meu dar nu pot, de fiecare data cand ma misc, ma trage mai aproape. Stau cateva secunde sa ma gandesc cum de am ajuns cu cineva in pat. Stai asa, sper ca doar am dormit. Imi intorc capul spre persoana de langa mine, dar nu pot sa imi dau seama cine e. Pana la urma ma intorc incet si chiar cand sa vad cine e, simt cum se misca si inchid repede ochii. Nu vreau sa vada ca nu dorm. Simt cum tot se foieste si ma trage mai bine in brate. Se pare ca a adormit din nou, dar ca sa fiu sigura ca nu se trezeste mai astept cateva secunde. Are un piept tare, pot sa pariez ca merge la sala. Ia stai, de ce e fara tricou? Ma intreb daca are pantaloni pe el. Doamne Elena, la ce naiba te gandesti?

Gata cu relaxatul, trebe sa plec pana nu se trezeste. Pana la urma ma decid sa deschid ochii si sa vad cine este langa mine. Stau cateva secunde sa mi se regleze vederea. Ma uit prin jur, si observ ca sunt intr-o camera mare, dulapurile sunt negre, peretii de un albastru inchis, totul este intunecat in camera asta, chiar si cearseafurile sunt negre. Imi duc privirea spre persoana de langa mine... FIRAR! Este el!

Made Of StarsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum