Made Of Stars

Adio, California!

Capitolul 1

Elena's POV

- Elena, hai la masa! O aud pe mama strigandu-ma din bucatarie. Nu am de gand ca astazi sa ma grabesc, doar e ultima mea zi aici, si chiar nu stiu cand o sa mai vin in vizita.

Am de gand ca sa imi fac rutina de dimineata foarte lejer, nu vreau sa ma grabesc.

Cu fiecare pas pe care il fac ,imi amintesc de toate nazbatiile mele, de de fiecare data cand ma inchideam in camera pentru a plange, chiar si de momentele cand venea Dyrle, vechiul amic a lui tata ca sa aiba grija de mine cand ramaneam singura.
Tata. Un cuvant folosit foarte des, dar nu si de mine. Tatal meu a murit cand aveam 7 ani intr-un accident de masina, si de atunci eu cu mama suntem singure.
De cand tatal meu a murit, mama a ramas singura. Bine, cu mine, dar nu s-a mai recasatorit de atunci, si la varsta ei chiar arata foarte bine. Inca mai sunt zile cand o aud plangand in camera ei, si nu cred ca o sa se opreasca vreodata, l-a iubit foarte mult.

- Elena! Hai odata! Ma striga mama de jos. O sa imi fie dor ca in fiecare dimineata sa ma trezeasca mama. De maine o sa stau singura, o sa imi pregatesc mancarea singura, o sa fac cumparaturi singura, o sa fac totul singura.

Ma indrept spre baie cu gandul la prietenii mei. O sa imi fie dor de ei. Mereu imi placea sa ies cu prietenii, dar nu prea aveam timp, aproape mereu invatam sau citeam. De fapt o sa imi fie dor de tot, chiar si de batrana de alaturi, mereu statea in geam si tragea cu ochiul la ce facem in cartier.

***

Dupa ce mi-am facut rutina de dimineata, m-am decis sa merg in bucatarie, am lasat-o prea mult pe mama sa astepte. Cobor scarile decisa sa merg in bucatarie, dar ma opresc cand aud 2 voci, deobicei suntem doar noi doua. Stau pe scari ascultand cu cine vorbeste, pare o voce de barbat, dar nu mi pare cunoscuta. Cobor scarile vrand sa merg la ei ca sa aflu cine e persoana aceea , dar planul imi este stricat cand mama apare insotita de un barbat cam de varsta a doua.

- Buna dimineata scumpo, el este domnul Hardin,locuieste in apartamentul 11.

- Buna dimineata. Noi ne-am mai vazut prin bloc de cateva ori, imi pare bine sa va revad, domnule!

- Si eu ma bucur sa te revad, dar Elena, spune-mi Christian, nu sunt asa de batran. Spune, si incep sa rad.

- Elena,mergi sa te pregatesti, imediat plecam. Spune mama. Imi iau la revedere de la Christian si ma indrept spre camera mea.

Ajunsa in fata dulapului, ma uit prin dulap dupa ceva haine lejere. Nu vreau ceva prea exagerat, asa ca aleg o pereche de colanti negri si un tricou visiniu. Imi iau bocancii, telefonul si merg la mama. Cand sa cobor scarile aud niste rasete care vin din living. Se pare ca Christian inca nu a plecat.

- Am venit, mama. Le atrag atentia si se uita amandoi la mine. Se pare ca se inteleg foarte bine, si asta e ciudat, mama nu prea sta in jurul barbatilor.

- Ok scumpo, imi iau geanta si vin. O privesc pana pleaca din camera.

- Am auzit ca o sa mergi in Seattle, spune Christian.

- Da, m-am inscris la facultate acolo.

- A serios? Si eu acolo am facut facultatea. Unde o sa studiezi?

- La facultatea de arhitectura "St. Dominic".

- Si eu am vrut acolo dar am fost prea prostut pentru a intra, glumeste si incep rad.

Cred ca au trecut 10 minute si inca mama nu a venit. In tot acest timp eu si cu domnul Hardin am vorbit despre tot felul de chestii.

- Imi cer scuze ca am intarziat, a intervenit o problema. Spune mama din spatele nostru. Ar trebui sa plecam, peste 5 ore trebuie sa te duc la aeroport scumpo.