Perspectiva *LaughingJack*
Cand m-am trezit am fost cuprins de brațele lui White care ma îmbrățișau din ce in ce mai tare emanând o caldura foarte plăcuta era o senzație foarte placuta, asa de placuta încât a-și fi vrut sa duc aceasta senzație cu mine in mormânt, ceea ce ma facut sa ma gândesc:
~Ce placut, păcat ca eu nu-i pot da aceasi senzație plăcuta pentru ca spre deosebire de ea eu sunt rece de parca a-și fi mort, cu siguranța nu ar vrea sa stea cu cineva care e mai rece decât moartea.~
La un moment dat am văzut-o pe White cum sa trezit sa uitat la mine vreo 3 secunde apoi mi-a zâmbit, s-a apropriat de mine si ma pupat pe frunte de parca a-și fi fost un copil, un cpil care era iubit foarte mult de mama lui, ceea ce imi plăcea pentru ca nu am avut niciodata o mama care sa aibe grija de mine si să imi ofere toată iubirea ei asa cu o făcea White.
A-și fi vrut sa ramân acolo întotdeauna
si sa ma pierd in ochii albaștri-cenuși a lui White.
Perspectiva *White*
Jack tot se uita la mine cu ochii foarte mari si strălucitori de parca ar fi șocat sau ceva de genu, dar am ignorat chestia asta si m-am dus sa ma pregătesc pentru ziua de azi asa ca mi-am luat uniformă si am mers la baie.
Cand am ieșit din baie Jack nu mai era asa ca mi-am facut patul si am mers jos sa mananc ceva pentru ca sa fim sinceri muream de foame, dupa ce am mâncat ceva la barul lui Mia am mers la Alucard pentu ca ma chemat.
-Buna dimineața Alucard!!!
-Buna dimineața si ți-e.
-E vreo problema?? adica cand mai chemat erai putin cam demoralizat, il intreb putin îngrijorată.
-A nu nicio problema doar ca trebui sa mergi cu echipa ta intr-o misiune de localizare a criminalului care a scăpat acum câteva luni, spune Alucard cu un ton neaprobator.
-Hhhă, scuze dar nu trebuie sa merg cu tine adica credeam ca pot sa merg cu tine in misiuni daca vreau.
-Nu imi pare rau, sincer si eu m-aș fi simțit mai bine daca ai fi venit cu mine dar nu se poate pentru ca comandanta a facut testul asta mai devreme deoarece avem nevoie de noi soldați mai tineri, mai rezistenți, mai abili si mai puternici, de aceea a stabilit ca cei care treceti veți forma o echipa de urgentă in caz daca nouă ne scapă situația de sub control.
-Deci noi doi nu putem sa lucram impreuna ? Il intreb pe Alicard cu un ton de parca a-și fi pus toată viața mea in acea întrebare.
-Ba da putem doar cand nu ai misiuni.
Cand a zis cuvintele astea am fugit repede spre o mașina de armata pregătită pentru misiunea mea, înăuntru erau puti agenți, vreo 3 cu mine 4 dar nu contează asta cand am intrat in mașina toti am inceput sa facem cunoștința acolo am întâlnit o fata pe nume Nissa si trebuie sa recunos e o fata de treaba chiar foarte mult, imi plăcea cum zâmbea si ca era sinceră ceea ce eu ador la persoane (ma refer la sinceritate dar imi plac si zâmbetele) dar totuși sa sa revenim.
Am mers cu mașina vreo 12 ore pana am ajuns la un fel ce conac mic, profesorul care era cu noi ne-a zis ca pana ce nu rezolvam problema va trebui sa stam aici, iar iată ca a apărut o alta problema, noi nu ne-am adus nimic la noi ca sa putem sta măcar 1 săptămâna la un conac dar profesorul ne-a zis sa nu ne facem grij in camerele pregătite pentru noi special erau toate lucrurile de care aveam nevoie.
Asa ca toti ne-am dus in camere si ne-am facut comozi maxim o ora petru ca acum începea misiunea, profesorul a zis sa ne grupăm câte 2, eu si Nissa ne-am aruncat in brațele unei celălalte ca disperatele iar ceilalți doi s-au ales unul cu altul.
Cand ne-am despărțit si am inceput sa căutam am inceput sa ma simt ciudat ca il caut pe Jack pentru ca eu nu vroiam sa ii fac rau adica el e prietenul meu nu ar trebui sa fac asta.
-Ce te preocupa? Ma întreaba Nissa ca un zâmbet putin mai slăbuț.
-A!! Nu nimic ma gândeam la ce face acum tatăl meu vitreg doar atât, ii răspund cu un zâmbet si in același timp ma scarpin subtil la ceafa.
-Cred ce ti cam doar de tatăl tău vitreg nu ? Ma întreaba tot cu același zâmbet.
-Da putin adica el ma crescu de cand eram mica si de la cat de bine il cunosc el nu ar face asta niciodata, ma refer sa adopte un copil.
-Nahh, te inteleg perfect si pe mine am adoptat un tip care nu se prea descurca la chest din astea dar eu ii apreciez efortul.
Si asa am începi sa povestim eșecurile taților nostri râzând ca proastele si nici măcar am observat ca se făcuse întuneric si ca ne ratacisem.
Amândouă am inceput sa ne învârtim in cerc si sa ne amintim pe unde am venit dar în zadar nu mai știam unde eram iar parte nasoala era ce eram fix in partea de pădure a lui Slender adica pentru mine nu era nicio problema pentru ca daca ma întâlneam cu Jeff, Selnder sau cu altcineva dar Nissa ar fi avut putin cam multe probleme dar din fericire sunt eu cu ea si daca pun o vorba buna pentru ea nu cred ca o sa-i facă nimic.
Am mers si am mers pana cand am auzit niste zgomote in spatele nostru Nissa sa întors brusc si și-a scos pistoalele si le-a îndreptat spre Lucy si Suzi celalalte fete din echipa noastră, din fericire profesorul le-a trimis sa ne caute.
Dupa ce ne-am întors la conac eu si Nissa am avut o mica discuție cu profesorul, dupa aceea am mers sa mâncam ceva si ne-am dus fiecare in camera ei si am facut un dus lung si relaxant ai m-am dus la culcare.
Perspectiva *LaughingJack*
Dupa azi dimineața m-am întors la vila lui Slender unde toti au început sa facă glume proaste despre faptul ca am dormit la White.
Dar totuși am plecat la mine in camera unde am stat toată ziua in afara de momentele incerc mergeam la vânătoare si sa mananc dar in rest am rămas in camera mea si nu puteam sa imi iau gândul de la White a-și fi vrut sa nu mai plec de lânga ea, este foarte ciudat pentru ca eu un criminal care se distrează omorând persoane nevinovate care se pierd prin pădure iar ea e o fata cu chipul unul înger mic si nedinovat care vrea sa ii facă pe toti ceilalți fericiti.
