Love from the past || Harry Styles [2]

Ceva nu este in regula

↓ Jennifer's P.O.V. ↓

Dupa vizita "draguta" pe care o primisem chiar la locul unde Harry isi desfasura cea mai mare parte din activitatile sale deloc legale , cat si timpul acordat acestei cauze , cred eu , ca ne-am descurcat chiar bine in ciuda asa zisilor profesionisti , cu ani grei de experienta in spate . 

- Nici acum nu pot constientiza cum de nu au gasit nici macar o mica legatura ce i-ar putea duce catre tinta . Este posibil asa ceva ? il intreb pe Harry , stand intinsa pe canapeaua din matase 

- Intotdeauna am grija sa maschez orice urma ce i-ar putea conduce la mine . Imi place sa fiu precaut , mereu am avut acest sentiment cum ca , o sa vina si ziua in care cei de la politie ma vor vizita , si nu de dragul de a se interesa de starea mea de sanatate ci pentru o perchezitie care sa afirme suspiciunile lor cu privire la treburile pe care continui sa le savarsesc . imi raspunde , vocea fiindu-i joasa 

- Esti un expert . remarc zambind Dar totusi , ar trebui , pentru o perioada sa iei o pauza de la toate astea , sa te deconectezi de tot acest rau ce te inconjoara , urmareste si-ti creeaza numai probleme . Nu-i determina sa se intoarca dupa momeala , sunt mai ceva ca rechinii sau crocodilii . Crocodilii nu ies ei prea des pe uscat , dar si cand o fac , se asigura ca prada nu le mai scapa . spun , ridicandu-mi privirea cat sa-l pot privi 

- Iti faci prea multe griji , iubito . spune jucandu-se ca parul meu 

- Nu Harry , vreau ca tu sa nu ajungi iarasi inchis . Si pentru asta este nevoie de un mic efort venit din partea ta . De sustinere ma voi ocupa eu . Tu , doar incepi , iar eu te ajut sa continui . Nu-ti cer asta definitiv , doar preventiv . 

- E ca si cand i-ai spune unui antisocial sa iasa afara , sa-si faca prieteni . Imi ceri intr-o cantitate mica imposibilul . Nu pot renunta la asta , si stii de ce , stii motivul . imi explica , tonul devenindu-i putin mai activ 

- Situatiile nu se compara . Nu iti cer imposibilul , sunt multi care au reusit sa se lase de acest viciu . pufnesc Tu de ce nu ai putea ? 

- Acum vrei sa renunt definitiv . rade teatral Dar nu vreau asta , intelege ! se rasteste 

- Nu am spus ca vreau sa renunti definitiv ... Puteai sa spui asta de la bun inceput si nu o mai lungeam atat . imi dau ochii peste cap , ridicandu-ma 

- Daca eu ti-as cere tie sa renunti la postura ta , de judecator , ai renunta ? ma intreaba , privindu-ma in ochi

- Nu ... Nu cred . ii raspund , privind inspre podea 

- Atunci sper ca acum poti intelege . imi raspunde oftand 

Am mai murmurat ceva in timp ce ma indreptam spre bucatarie . Trebuia sa mananc ceva , iar faptul ca eram in acea perioada a lunii , pe care orice femeie o detesta , nu ma prea ajuta atat de mult , simtindu-ma ca si cand mi-ar fi mereu foame , eram obosita , durerile de burta si de spate ma terminau , dandu-mi o stare de nervozitate pe care incercam sa o stapanesc . Nu-mi era foame de mancare consistenta , ci de tot felul de prostii . As fi mancat in nestire chips-uri , ciocolata , biscuiti cu nuca de cocos sicrema de vanilie , biscuiti de ovaz cu nuca de cocos , ba chiar multe prajituri , alune , fistic si migdale . Toate aceste pofte imi dadeau impresia ca as fi insarcinata . Nu m-ar deranja sa fiu , desi , ar fi putin ciudat si totusi grabit , neprevazut . 

Gandul ca maine dimineata trebuie sa ma duc la serviciu nu-mi dadea nicio satisfactie , doar ma imbufna teribil . Aveam sa dau ochii cu Cameron si restul angajatilor de acolo , si cel mai probabil politistii sau domnul Edwards vor veni sa vorbeasca cu mine despre Harry . Minunat , ce pot spune ... 

Mi-am scos din frigider o salata de castravesti , rosii , avocado si ceapa , condimentata cu sare , piper , zeama de la o lamaie si putin ulei de masline . M-am uitat lung la ea , pana sa ma asez pe scaun . Am luat de cateva ori din minunata salata , de care acum nu avem pofta , asa ca am renuntat sa o mai mananc , luandu-mi alunele , ciocolata si croissant-ele cu ciocolata , indreptandu-ma spre dormitorul lui Harry .