Love from the past || Harry Styles [2]

Amintiri .

Trecusera deja 4 ani de cand relatia mea cu Harry luase sfarsit . 4 ani afurisiti in care mi-am pierdut timpul invatand pentru postul pe care mi-l doream . 4 ani de cand nu mai sunt una si aceasi persoana de cand eram cu Harry . Trebuie sa recunos o perioada buna de timp nu mi-a fost deloc bine . Refuzam sa mananc , sa ies din casa sau sa mai vorbesc cu cineva . Doar stateam ghemuita in patul meu , cu o patura pe mine . In unele cazuri , stateam la geam si priveam lung afara , in gol , aducandu-mi aminte de toate momentele noastre impreuna . Aceste amintiri imi faceau mai mult rau decat bine , dar nu ma puteam debarasa asa usor de ele . Faceau parte din mine atunci ... poate si acum . Am facut cateva sedinte cu o doamna psiholog care m-a ajutat foarte mult . M-a ajutat sa-mi deschid din nou inima si sufletul , m-a ajutat sa-mi recastig increderea de sine si pe a celor din jurul meu . A fost un moment greu din viata mea . Multe cosmaruri imi tulburau adesea somnul , facandu-ma sa ma trezesc transpirata , plangand , tipand si respirand greu . Toate aceste cosmaruri se tot repetau , timp de doua luni de zile aveam parte de acelas cosmar , cel in care Harry se desparte de mine iar atunci eu simt cum intreaga lume mi se prabuseste . 

Le multumesc lui Jenny , Jounna , Gracie , matusii Chelsea , iubitului surorii mele , Caden si mai ales ei , Jeanettei  . Cu timpul relatia mea cu Jeanette a revenit oarecum la normal , doar ca intre noi ceva inca ramasese intact si rece iar asta durea . Ma durea ca nu am reusit sa o vad in ziua in care a devenit doamna Milard , renutand la numele de Evans .  A fost o zii importanta din viata ei , poate cea mai importanta si cea mai fericita zi . Ziua in care eu am lipsit .  Am rupt orice legatura ,amintire sau loc ce-mi aducea aminte de Harry , deoarece toate astea ma raneau . Mai ales ca acel cutit inca era intepenit in inima mea , lasand loc unei rani mari si dureroase . O rana deschisa ce nu avea sa se inchida vreodata .  

Devenisem aceasi persoana din-nainte de a-l cunoaste pe Harry . O fata timida , usor de ranit , dar totusi dura , periculoasa si rece . Orice as facea si zice , gandul imi zboara fara sa vreau la Harry . Dupa toata aceasta etapa , am inceput sa merg in fiecare zii sa-mi vizitez parintii , sa le povestesc tot , sa ma descarc in fata lor , sa le spun ofurile si greutatile pe care le purtam . Nu aveam curajul sa spun toate aceste greutati ce imi macinau sufletul apropiatilor de teama sa nu fiu ranita sau santajata din nou . 

Intre timp ,  Jenny si Jouanna si-au gasit iubirea , iar asta ma bucura enorm . Ce era cel mai ciudat era faptul ca Jenny era intr-o relatie cu Hughes , da , seful lui Harry . Care , dupa spusele lui Jenny , el nu mai avea nicio legatura cu Harry . El preluand conducerea ce a fost lasata de tatal sau . Iar Jouanna , ei bine si-a gasit un tip dupa placul ei ca sa spun asa . 

Iar eu . Ei bine eu , am mai avut doua sau trei relatii , dar care nu au fost de durata . Fie nu era tipul pe care-l cautam , fie nu puteam avea o relatie din cauza lui Harry . Nimeni nu reusea sa ma faca sa ma simt asa cum o facea Harry , iar asta , nimeni nu va putea inlocui niciodata , oricat de mult s-ar stradui . Acel loc inca este rezervat pentru Harry , asteptand ca el sa se intoarca la mine , sa ma caute , sa fim exact ca inainte . Dar probabil naiva de mine viseaza prea mult cu ochii deschisi . Sperand , ca intr-o buna zi sa-l poata privi din nou in acei ochi minunati , de un jad fermecator , in acele Smaralde cuceritoare , sa-i pot admira parul , gropitele , zambetul . Sa salivez atunci cand ochii imi coboara pe corpul lui , sa ma pot bucura de el . Insa , asta o stiu mai bine ca oricine ca nu va avea cum sa se intample . Dar totusi , uite-ma ca sper . 

Am invatat ca totul in viata este temporar si se plateste . Daca lucrurile merg bine , trebuie sa te bucuri , deoarece nu tine o vesnicie . Iar daca lucrurile merg prost , nu trebuie sa iti faci griji , fiindca nici asta nu o sa dureze mult . 

Imi aduc aminte ca la ultima sedinta , psihologul meu mi-a spus urmatoarea fraza : " E ultimul ceas in care poti sa iti dai seama , ca NU psihiatrul , ci dragostea invinge teama . "  Aceste cuvinte mi le repetam mereu in minte cand teama ma cuprindea - o stare de nostalgie si un sentiment straniu imi ajungea pana in maduva oaselor -  iar de fiecare data , functiona , ceea ce ma minuna .