Goana după dulciuri

O dispariție nedispărută

Orașul în care stăm noi se numește "Papanași"! Este foarte colorat si plin de mâncăruri dulci. Eu nu pot să cred că este adevărat, însă Lili nu are nici-un stres, ea chiar crede că totul este atât de perfect! Eu...nu știu ce să cred...dar vom vedea.
Pe strada "Savarinelor" trec multe mașini de înghețată zilnic. Pe acest continent există și oameni. Puțini, dar există! Eu m-am împrietenit deja cu două fete foarte drăguțe: Briana si Olivia, care mi-au făcut turul orașului : de la " Muzeul Național de Arte ale Dulciurilor" până la grădina Zoologică cu lei de vată de zahăr.
Lili și-a făcut un magazin de dulciuri, devenind patroană.(bo$$) Pe mine m-a angajat ca și casieră și contabilă. Afacerea ne merge foarte bine. Totul a mers bine, până astăzi :
Ne trezim de dimineață și mergem către magazin! Dar, când ne uităm în jur, nu vedem magazinul! Nu mai este nimic din el! Nici măcar un firicel de zahăr ars. A fost smuls cu totul! Stăm așa șocate cam jumătate de oră. După, o văd pe Bri pe stradă ,mâncând o înghețată cu o colegă de clasă numită Natalia care se uită cum stăm noi supărate în fața fostului magazin. Iar ele ne întreabă:
            -Bună ciocolata! (așa se salută în Sweets) De ce vă holbați la pământ?
La care noi răspundem:
           -Chiar nu vedeți? Ne-au jefuit! Ne-au luat magazinul!
           -Nu l-a luat nimeni ! Este vis-a-vis! Uitați-l chiar acolo, după colț!
         -Aaaaaa...... Mulțumim....chiar nu ne-am dat seama!
        -Nu este nimic! Dar,  să nu uitați , oamenii de aici nu fură niciodată , deci nu are cum să dispară vreodată ceva! spuse Natalia.