El merge cu viteza de 100/h. Parca adrenalina curgea prin vene. Spun incet:
-Mergi mai incet!
-De ce?
-Pentru ca trebui
-Neah...
La fiecare curba luata in viteza inima parca imi sarea din piept. Zic de data asta mai tare:
-Am zis sa mergi mai incet!
-De ce? Nu esti obisnuita? *spune el calm*
-Nu! Nu mai merge asa de repede! Serios! Stop.
Dar parca o facea intentionat. Nu dupa mult timp el trage de volan tare. Volanul se blocheaza iar masina o ia la vale pe un camp. Nu mai e scapare... Inchid ochii constienta de ce va urma. Lacrimile imi curgeau pe fata siroaie. El deschide usa si sare din masina. Eu raman acolo. Cred ca am ajuns in mijlocul campului.
Dintr-o data, masina loveste un panou iar centura rupandu-se ies prin geam.
O lumina alba se vede din departare. Mai pot zari decat sangele ce tasnea din corpul meu. La revedere viata...
