Universul, pentru a sfarsi lanțul interminabil al poveștilor de iubire neîmplinite, a înființat Ordinul Pendragonului, care spune ca atunci cand suntem creati sufletul nostru este un intreg. Acest intreg a fost mult prea puternic pentru un singur trup, astfel, sufletul este divizat in 2 bucati, puse ulterior in 2 trupuri diferite. Aceste 2 trupuri sunt intr-o cautare continua, negasindu-si linistea unul fara celalt. Oamenii care isi gasesc jumătatea de suflet formează întregul, denumit si Pendragon. Odata cu reîntregirea Pendragonului trupurile posesorilor devin nemuritoare.
Anii au trecut, Ordinul a fost dat uitării, cel putin pana acum .
Nick Logan este elev al liceului Lincoln High, are ochii albastrii, pielea alba ca laptele si parul negru cârlionțat, sta mereu retras, răsfoind fascinat o carte de astronomie sau orice alta carte ii cade in mana. Cititul este, si a fost dintotdeauna modul lui de a iesi din lumea aceasta unde nu este acceptat pentru ceea ce este.
Clopoțelul anunța începutul unui nou curs, Nick se grăbește sa ajungă in clasa si se asaza in prima banca de la fereastra .
Usa se deschide, dar in locul profesorului intra un baiat nou, care le face pe fetele din clasa sa-si dea coate si sa șușotească. Total indiferent, el trece printre ele si se asaza undeva in locurile din spate. Nick isi ridica privirea din caiet pentru a vedea motivul agitatiei, atunci lumea din jurul lui se opri. Era fascinat de tot ce inseamna acel baiat: de ochii lui care erau de un verde deschis cu nuanțe albastre, de parul lui blond dat cu grija pe spate, de buzele lui de un roz deschis, de culoarea calda a pielii lui. Nick simti o vibratie in tot corpul, o senzație complet noua care ii pune un zâmbet pe buze si ii luminează fata .
Ziua trecu pe nesimțite, Nick isi petrecu cea mai mare parte din zi privindu-l pe acel baiat nou, cu cat il privea mai mult cu atat mai mult simtea cum sufletul ii părăsește trupul lăsându-l gol pe dinăuntru, dar cu un sentiment de bucurie ca si cum ar fi regăsit pe cineva de mult pierdut .
In fiecare zi dupa scoala,Nick se duce sub nucul vechi de langa lac unde obișnuia sa fie un leagan atârnat de crengile copacului . Acolo este locul unde se simte el însuși, locul unde poate fi liber.
Se asaza pe spate gândindu-se la ziua ce tocmai trecuse, la clipele fericite petrecute privindu-l pe Matt Damon. Gândul imposibil de a fi cu el, gândul ca niciodata nu va fi al lui ii spulberă orice sentiment de fericire .
Ceea ce Nick nu stie, e ca Matt a avut aceeasi vibratie, chiar daca trupul lui nu l-a observat pe Nick, sufletul lui Matt si-a simtit jumătatea. Acea senzație ciudata pe care amandoi au simtit-o era sufletul care se zbatea sa iasa din închisoarea trupului si sa se întâlnească cu jumătatea lui, pentru a forma Pendragonul. Incepe sa ploua, Nick se ridica, isi pune ghiozdanul pe cap pentru a se feri de stropii de ploaie si pornește grabit spre casa. Gandul revederii lui Matt ii face drumul mai usor.
Ajuns acasa, il întâmpina micuțul Popino, care seamana cu un ghem de puf cu 2 ochi mici si negri. Din bucatarie se aude vocea răgușită a bunicii sale:
- Spala-te pe mâini si treci la masa pana nu se răcește !
Nick nu are parinti, mama lui a murit la nastere, iar de tatal sau nu se stie nimic. Bunica lui, Nana, l-a crescut inca de pe vremea cand era de mărimea lui Popino.
Ajuns in bucatarie, o săruta incet pe frunte pe Nana si se aseaza nerăbdător la masa.
- Cum ti-a fost ziua ?
- Nimic special, raspunde Nick.
Desigur ar fi vrut sa-i spuna despre Matt Damon, despre sentimentele puternice pe care le-a căpătat pentru el intr-un timp atat de scurt, despre felul cum se simte cand il privește...
----- next : 12 martie-----
