A doua zi de dimineața, Nick se trezeste speriat din cauza loviturilor de pietricele din geamul de langa patul său, era bunul său prieten Ralph, care venea in fiecare dimineata sa ia micul-dejun cu Nick. Imbracat ștrengărește, Ralph se urca indemanatic pe crengile copacului din fata casei lui Nick si se strecoară atent pe geam.
Nick îl ia deoparte si ii povesteste tot despre Matt Damon, Ralph ascultă atent fiecare detaliu, este vrăjit de cum îi lucesc ochii lui Nick de fiecare dată cand îi pronunță numele.
Nana intră brusc, chemându-i pe băieți la masă, ei nu asteapta sa li se spună de 2 ori si coboară grăbiți in bucatarie. Acolo ii așteaptă o farfurie mare de clătite acoperite de un fel de sirop auriu si 2 pahare cu lapte.
Dupa masă, Ralph se duce acasa, iar Nick se pregătește sa plece la liceu, acum el vede liceul doar ca pe o cale sa-l revadă pe Matt Damon.
Pe stradă domnește tăcerea, se mai aude din cand in cand lătratul răgușit al bătrânului Regard sau ciripitul limpede al vreunei păsări.
Nick se așază pe banca din statia autobuzului si deschide ghiozdanul pentru a cauta ceva de citit. Chiar atunci, vibratiile ciudate si-au facut simțită prezenta, iar Nick si-a ridicat capul pentru a-l vedea vis-a-vis pe El, mai frumos decat oricând.
Matt traversează strada și se așază pe aceeași banca, la câțiva centimetri de Nick căruia i se oprise inima de emoție.
Vântul bătea neobișnuit de calm, păsările nu mai cântau si nici măcar lătratul lui Regard nu se mai auzea. Era o liniște mormantala.
Amândoi sunt cuprinși de acea vibratie neobișnuită, acum mai intensa ca niciodata. Nick își ia inima în dinți și îl întreabă:
- Știi cumva la ce oră ar trebui să ajungă autobuzul?
Desigur, Nick știa perfect orarul autobuzelor, dar trebuia să-i spună ceva. Matt zâmbi încet si îi raspunde:
- Um, chiar nu stiu, tocmai m-am mutat in oras.
- A, ok.
- Esti cumva elev la Lincoln ?
- Da. Chiar suntem in aceeasi clasă la engleză si biologie.
- Aa, da? Imi pare bine, eu sunt Matt.
- Știu cine esti, toate fetele vorbesc de tine. Eu sunt Nick Logan, asemenea.
În momentul în care cei doi dau mâna, atingându-se pentru prima dată, timpul se opreste, frunzele care cădeau din copaci rupte de vânt au ramas nemișcate in aer, albinele au ramas parca înghețate pe flori. Întreaga existență și-a oprit cursul pentru evenimentul ce avea sa se întâmple.
O lumină albastră iese din fiecare dintre trupurile băieților si se ridică deasupra lor, luând o formă oarecum umană, luminile se rotesc de cateva ori si se sărută in aer. Aceste doua lumini, nu sunt nimic altceva decât cele doua părți ale Pendragonului care în sfârșit, după atâta timp s-a reîntregit...
