Instrumente mortale 1

Capitolul 5-Beatrice Ross

Hei, am hotarat sa va scriu sus pt ca nu stiu cata lume citeste la finalul capitolului.
Va rog spuneti-va parerile despre carte si daca aveti idei puteti sa le introduceti in comentarii.
Va rog si multumesc anticipat!
Va pup :*

Jace pov.

-Unde ati fost? De ce aveti fetele astea? Ce s-a intamplat? E grav? Imi spuneti? Va ajut? E vorba de Alec? De tine Jace? intreaba Izzy serioasa.

-Prea multe intrebari de odata. spun incet. izzy pufneste exasperata. Am urmarit un Vanator de umbre suspect care a intrat in Institut. Se pare ca a fost trimis de Valentine, exact cum ne asteptam. Valentine o sa trimita pe cineva caee sa ne castige increderea si sa il rapeasca pe Alec. Trebuie sa avem grija si Alec trebuie sa se antreneze zilnic.

-Shit! izbucneste Isabelle. Hai sa le spunem lui tata si mama.

-Vin. zice Alec. Vii Jace?

-Duceti-va inainte! ii raspund facandu-le semn sa plece.

-Esti bine? ma intreaba Isabelle.

-Da. Hai duceti-va.

Astept sa se indeparteze si cobor la parter cu gandul de a o suna pe Janelle, seful Vanator de umbre de la Institutul din Instambul. Insa cand ajung jos aud niste batai in usa. Ma indrept suspicios spre ea. Ma opresc in dreptul ei si ma holbez la ea in timp ce ma gandesc cine ar putea fii. Vad ca persoana insista cu ciocanitul asa ca deschid.

-Ou, hei! Sunt Beatrice Ross. spune persoana zambindu-mi.

O analizez putin: e blonda, cu cateva suvite ondulate cazandu-i frumos pe umeri, incadrandu-i perfect fata alba cu ochi verzi. E zvelta si totusi scunduta. Are atarnata de umar o geanta mare si maro cu un pix legat de ea.

-Ce faci aici? intreb pe un ton aspru privind-o fix.

-Oh, asa e, sunt studenta la o facultate de istorie si am de facut un proiect. Am venit sa cercetez cladirea asta veche. Nu ma asteptam ca cineva sa locuiasca aici, sincer. spune dandu-si o suvita de par pe dupa ureche, parand putin incurcata.

Iluzia magica, evident. Pentru oameni Institutul arata ca o biserica super veche. Trebuie sa scap cumva de fata.

-Trebuie sa pleci! ii spun iesind din Institul si inchizand usa dupa mine.

-Ai dreptate. Scuze ca te -am deranjat. spune mergand spre iesirea din curte.

-Se mai intampla. spun in timp ce o conduc spre iesire.

Cand ajungem la poarte, Beatrice se opreste si se uira la mine. E draguta, trebuie sa recunosc.

-Poate ne mai vedem. Ar fii dragut. spune si pleaca.

Inchid poarta si ma indrept spre usa. Intru in cladire si scot telefonul din buzunar. Caut in lista de contacte numarul lui Janelle. O sun si astept sa raspunda.

Janelle pov.

-Jonathan, al cui fapt datorez placerea? spun stand in picioare si privind pe geam.

-Trebuie sa imi promiti ca nimeni nu afla ce iti zic acum. spune raspicat, parand nelinistit.

-Incepe sa vorbesti.

-Valentine. Tatal meu vrea ceva de la Alec si o sa faca tot posibilul ca sa...

-Si Maryse? intreb putin curioasa.

-M-a rugat sa vorbesc cu tine. Spunea ceva de trecutul vostru, ca erati foarte apropiate si ca inca ii mai esti datoare. continua el.

-Care este planul?

-Mai intai trebuie sa aflam unde isi are salasul Valentine, apoi o sa il atacam inainte sa ajunga la Alec. Va fi greu, deoarece are Sabia Mortala si Pocalul Mortal. Avem nevoie de cat mai multi vanatori de umbre posibil.

-Am inteleles. spun eu apoi inchid.

Las telefonul pe pervaz si privesc cum cerul arde incet incet, lumina apusului stralucind in toata splendoarea. Oftez apoi ma indrept spre Nikola, cel mai de incredere vanator de-al meu...