Nu ma vezi, nu vreau sa te vad

Cine e ?

Fugea.Fugea incet dar fugea. Era rosie la fata , respira greoi, iar o lacrima i se prelinse pe obrazul fierbinte pe care o stersese cu maneca de la geaca cu fermoarul deschis care lasa la vedere uniforma liceului.

S-a oprit brusc, oftand iar pe fata ei se poate citi dezamagirea. Se uita in zare spre autobuzul care a plecat fara sa ii pese ca ea tocmai a pierdut sansa de a ajunge la timp. Sa fii o intarziata inca din prima zi de liceu e ca si cum ti-ai lipi o eticheta pe care scrie "Fraiera" pe frunte, dupa parerea ei.

Acum asteapta urmatorul autobuz si incearca sa isi regleze respiratia. Simte, cumva , inauntrul ei , ca e vina sa.  Dar nu e . Simte lumea pe umerii ei. Simte ca nu mai poate duce la bun sfarsit totul.  Crede ca e incercata de Divinitate , dar o sa cedeze, ca are prea multe de carat dupa ea iar greutatea faptelor nu o lasa sa straluceasca, sa iasa la suprafata. 

Dar nu e asa. Fata de altii...Ea are o casa care o apara de rau si un pat cald in care sa isi viseze viata pe care si-o doreste. Are vise, deci trebuie sa aiba si ocazia sa le indeplineasca la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu va fi bine.

A venit autobuzul verde, greoi si vechi. Usile se deschid zgomotos, iar interiorul aproape gol si plin de praf are o atmosfera neprimitoare.  Intra pe usa din spate si merge incet spre un scaun de la geam. Se aseaza , isi pune castile la urechi si da drumul la muzica. Muzica o face sa se simta implinita. Inima ei bate in ritmul cantecelor care ii alina durerea si singuratatea. E singurul lucru care ii impaca sufletul inchis cu mintea si ratiunea si o lasa sa traiasca , sa viseze. Visul ei cu ochii deschisi se spulbera brusc si se trezeste la realitate...

Un baiat inalt, de vreo 16 ani, se aseaza in fata ei. Avea o privire dura , dar cumva realista si parea genul de persoana care a trecut prin multe inca de la o varsta frageda. Asa pare, nu il cunoaste, iar aparentele deseori inseala. Ea incepe sa se simta incomod cand observa ca o priveste. Cumva o rusine coplesitoare o face sa isi mute privirea spre geam incercand sa se prefaca ca nu l-a observat. Simtea cum o urmareste cu privirea cand coboara rapid din autobuzul subred. Se ridica si el , iar ei ii creste pulsul si are intentia sa fuga. Brusc picioarele i se inmoaie si simte cum se izbeste de asfalt. O durere ascutita parca o injunghie.Nu s-a ranit, dar se simtea stanjenita. Parca toti oamenii din oras s-au adunat sa o vada cazand si stand trantita pe trotuar... Are impresia ca zeci de persoane in jurul ei rad si isi bat joc de ea chiar in momentul asta. Nu putea sa vada cine se uita la ea... De fapt , nu voia.Nu voia sa vada fetele pline de aroganta a celor ce radeau de stangacitatea ei.

Dar isi face curaj. Isi ridica incet privirea dinspre pamant si se uita in fata. Nimeni. In stanga , doi copii preocupati de porumbeii care se aduna cand arunca firmituri din cornul scolar primit cu cateva ore inainte, si atat. Se ridica cu grija de pe jos si isi scutura pantalonii de praf.

Vrea sa isi continue drumul. Cand sa paseasca, simte o atingere rece si puternica pe umarul ei.

-Esti bine ?

"O Dumnezeule !" Simte cum i se pune un nod in stomac si incepe sa se fastaceasca. Baiatul dubios o urmarise. L-a privit in ochi pentru o secunda, dupa care si-a mutat privirea spre pamant rapid. Nu voia niciun fel de contact vizual, voia doar sa plece.

- Ahmmm.. Da...Multumesc... spune ea cu o voce tremurata si ragusita.

Se intoarce cu spatele si pleaca grabita. Vrea sa scape si sa ajunga mai repede in clasa. Spera doar sa o lase in pace si sa nu o urmareasca. Isi intoarce privirea o secunda sa vada daca a plecat. Statea acolo, privind-o atent. Cand a vazut ca o urmareste cu privrea in continuare , s-a intors inapoi cu fata spre drum si a continuat sa mearga mai repede.

-Sigur esti bine ? a strigat el din nou, cu un ton usor sarcastic.

Ea l-a ignorat si a inceput sa fuga spre scoala, sperand ca va scapa de el.

Ajunge la intrare. Deschide usa greoaie si intra pe coridorul larg cu lambriu pe care sunt scrijelite injuraturi si tot felul de nume. Urca pe scarile elevilor grabita pana la etajul 1 , unde sunt laboratoarele. Se opreste si incepe sa caute prin buzunare. Scoate o foaie mototolita pe care scrie " et1 sala 29". Merge grabita pana in fata salii, se opreste , si inghite in sec. Era si 15 minute. Spera ca nu a intarziat prea mult. Inspira adanc si intra.

Sala mare, multi elevi in banci. Elevi care vor deveni colegi, prieteni sau nu..

-Bbbuna ziua... Sunt Iasmina Valentin. Aici e clasa a 9a C ?

-Buna ziua.Da. Stai jos. A spus noua ei diriginta.

Se aseaza in prima banca, singurul loc ramas liber, langa o fata inalta , roscata si cu pistrui. Pare foarte de treaba, dar evita cu orice pret orice discutie cu careva. Vrea doar sa stea si sa asculte lungul si plictisitorul discurs al dirigintei. Se aude doar vocea ei, niciun alt zgomot. Toti colegii tac, la fel si ea. Si va tacea mult timp de acum in colo. 

Dupa ce li s-au impartit manualele vechi si desenate majoritatea cu pixul si li s-a spus orarul de ziua urmatoare avea sa plece. Isi ia geaca pe ea si ghiozdanul greu in spate. Asteapta ca toti colegii sa iasa din sala , analizandu-i pe furis pe fiecare. Ultima , a iesit si ea din sala, inchizand usa din lemn si pasind incet spre scari. 

In momentul in care deschide usa mare de la iesire, isi aminteste de adolescentul ciudat din autobuz si o trec fiori. Tot ce vrea e sa nu se mai intalneasca cu el. I-a fost de ajuns ce s-a intamplat azi. Dar totusi , se intreaba cine e. Oare e la aceeasi scoala cu ea ? Nici nu isi mai aminteste cum arata, pentru ca a evitat cat se poate sa il priveasca. Isi aminteste totusi ochii lui, verzi si putin albastrii pe marginile irisului, mari si incruntati, din momentul in care l-a privit pentru o secunda pe care o regreta , regreta ca nu a prins autobuzul anterior si regreta ca a trebuit sa se intalneasca cu cineva care sa o faca sa isi creeze atatea scenarii sinistre... Ahh, da si parul , isi aduce aminte de par ! Lung, negru ca noaptea pe care era asezata o fedora visinie. Nu mai vazuse pe nimeni care sa poarte fedore ! Trebuie sa fie un tip foarte ciudat.... Dar totusi, cine naiba e ?