Tentații periculoase (BoyxBoy//YAOI)

Capitolul 6. Prieteni noi

N/A

Bună seara! Noul capitol este aici după atâta vreme. Totuși, mă bucur că am avut puterea să îl termin. Vă mulțumesc pentru răbdare și sper să nu vă dezamăgesc! Lectură placută! 

Collin îşi lăsă braţul să îi cadă pe lângă corp ţinând încă telefonul în mână. Vestea că fusese respins ca şi model pentru renumitul Pablo Alvari îi accentuă şi mai tare gândul că nu era făcut pentru lumea modei. Deşi fusese avertizat din timp şi era conştient de acest lucru, vestea îl demoraliză destul de tare. Îşi făcuse speranţe deşarte, dar până la urmă nu era nimeni vinovat înafară de el. Ştia că nu ar fi trebuit să accepte oferta stupidă a lui Drake, dar nu a avut încotro. Când el comanda, toţi trebuiau să execute şi asta pentru că el nu acceptă un "nu" ca şi răspuns. Îşi trecu mâinile prin părul cârlionţat, oftă adânc şi se hotărî să părăsească vestiarul şi să se întoarcă la slujba sa.

Timpul se scurse greu, iar faptul că Drake nu dăduse nici un semn toată ziua, îl întrista şi mai tare. Nu fusese el însuşi deloc şi deabia reuşi să-şi pună un zâmbet pe chip atunci când îşi servea clienţii. Toată situaţia cu Drake îl bulversa foarte tare, la fel şi ultimele evenimente din viaţa sa. Dar până la urmă era mândru de el şi de faptul că avusese tupeul să urce pe acel podium şi să defileze în fața spaniolilor cu atâta graţie. Programul tânărului se termină, astfel că îşi schimbă rapid bluza şi lăsă șorţul de-o parte în vestiarul său. Cu greu se urni din loc şi asta pentru că picioarele nu îl mai ascultau deloc. Fusese o zi groaznică şi obositoare, iar tot ce îşi dorea era să ajungă în patul său şi să doarmă câteva ore bune. Îşi luă geaca de piele, o îmbrăcă leneş şi plecă cu câteva minute înainte de ora unsprezece. La miezul nopţii avea să ajungă acasă, să-şi facă un duş rapid, după care să se lase pierdut în lumea viselor.

Mergea grăbit cu mâinile în buzunare şi cu capul plecat către staţia de autobus pentru a prinde ultima maşina, când un fluierat îl trezi la realitate. Îşi ridică chipul şi privi în dreapta sa la silueta celui ce stătea în întuneric şi aparent îl fluierase. Drake ieşi la lumină şi îi zâmbi. Nu rată ocazia să-l studieze, iar Collin îşi dădu ochii peste cap.

— Ce căutaţi aici? întrebă tânărul din reflex, fără să îşi dea seama că i se adresă formal brunetului.

— Am venit să te văd, este cumva interzis?

— Nu, dar mă grăbesc să prind ultima maşină şi nu am timp de pierdut.

— Măi, măi, dar ce ţâfnos eşti în seara aceasta, constată Drake ţuguindu-şi buzele. Lasă grabă, te duc eu acasă.

— Nu este nevoie, replică blondul luând-o din loc, însă Drake reacţionă rapid şi îl prinse de braţ.

— Am spus că te duc eu acasă, prinţesă!

Blondul îşi smulse braţul şi aprobă scurt, câştigând astfel un mârâit din partea lui Drake. Acesta îl conduse tăcut la maşina ce o parcase pe străduţa următoare pentru a nu fi văzut de cineva de la cafenea. Surâse scurt când observă cât de bosumflat era blondul ce stătea în stânga sa şi imediat porni radioul. În scurt timp băgă adresa lui Collin pe GPS şi porniră la drum într-o tăcere crâncenă.

— Îmi pare rău că nu ai fost selectat pentru şedinţa foto. Alvari e un mârlan pretenţios.

— E în regulă, chestia asta nu este de mine.

— Doar nu o să renunţi atât de uşor. Philip te place mult şi este posibil să îţi fi rezervat un loc pentru viitoarele sale proiecte.

— Drake, termină! A fost stupid să mă avânt în toate chestiile astea. Tot ce se întâmplă acum e al naibii de stupid şi de greşit! trânti blondul ţinându-şi mâinile încrucişate la piept.