Draga mea imaginaţie,
Sincer,nu ştiu de ce nu am scris în ultimele două săptămâni...
Am ajuns într-un loc între munţi și ne-am pus corturile aici. Am început să mă izolez de toţi. Toată lumea pare aşa fericită, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Cel mai dor îmi este de muzică şi de cărţi. Stau toată ziua şi mă uit în jurul meu, în gol. Uneori mă gândesc cum ar fi dacă nu s-ar fi întâmplat nimic... Aş fi putut să mă uit la seriale, la reclame, la emisiuni stupide și să ascult muzică toată ziua. Însă, cel mai mult îmi lipseşte Chip. Câinele meu. Nu l-am găsit în ziua în care am părăsit casa, iar mama a spus că trebuie să ne grăbim, să nu irosim timpul căutându-l.
În aceste două săptămâni ne-am întâlnit cu mai mulţi supravieţuitori. Am ajuns să fim cincisprezece la un moment dat, dar patru au fost muşcaţi săptămâna trecută. Unul dintre supravieţuitorii pe care i-am întâlnit a fost muşcat de mână și l-au salvat tăindu-i mâna, pentru a nu se infecta mai mult.
Anna
______________________
am postat capitol nou pentru că mă plictisesc :/ și probabil că am să mai postez unul idk
CITEȘTI
Take me back || Finalizată
Короткий рассказAnna Johnsen este captivă într-un univers pe care nu îl mai recunoaște, datorită bolii apărute. Își creeaza propria lume, izolându-se de familie și de tot ce e în jurul ei, singurele personaje importante pentru ea fiind câinele ei, Chip, și jurnalul.
