Motan Noir aparu, din senin in usa mea. Mn:Salut, domnita,ma poti urma? Ma gandeam la ve obtiuni aveam. Stiam ca in caz de ceva ma puteam transforma si pana la urma, era Motan Noir...dar...el de unde stia unde stau? Eu:Motan Noir? Ăh, te pot intreba ceva? El:Da... Eu:De unde stii unde stau? El:Adrien...mi-a spus. Ăh, el nu va ajunge, dar stai linistita, esti in siguranta cu mine ^^ *sigur* am gandit. Eu: Ok, vin. Dar unde mergem? Mn: Sper sa ajunga si LadyBug. Eu:Poftim?! El: Nu zice ca nu iti place LadyBug , eu o ador! Eu: Cred ca prefer ca ea sa nu vina, asa, putem vorbi despre ea si despre tine toata ziua. Daca, imi zici si unde mergem. El:Asta se poate rezolva, dar inainte va trebui sa saluti invitatii. Eu:Sa ce? Atunci o gramada de oameni au sarit cu baloane si confetii, stigand "La multi ani, Marinette!!" Uitasem complet, era ziua mea.
Mn:Acum, distrati-va, eu si Marinette avem ziua rezervata ^^ Atunci fiecare s-a intors la treburile lui, dansat, mancat sau vorbit. Eu si Motan Noir ne-am indepartat putin de lume si am inceput sa vorbim. Eu:Deci, LadyBug? El:Hihih...LadyBug. Eu:O parere ceva?. El:E dulce, e ...nici nu imi gasesc cuvintele... Eu:Oooo, sensibilul motan Noir ^^ El:Nu,sensibil eu? Sunt invulnerabil. Eu:Hai nu zau! El:Vrei sa vezi? Eu: e ceva de vazut? El:Vrei sa ratezi? Eu:Ce poate fii de ratat?! In acel moment ma lua in spate si "zbura" pe deasupra orasului luminat doar de felinare si beculete, asa cum e in fiecare seara in Paris. Era asa romantic. Cred ca ma indragostisem, de Motan Noir, dar desigur, ca LadyBug. Ce as fii vrut sa ii pot spune celui mai bun prieten despre asta... dar, presupun ca era mai bine sa nu.eram in varful turnului Effel. Era asa perfect, asa romantic, asa... nou. Nu era nimic deosebit, pus si simplu stateam tacuti si ne uitam la cerul senin si plin de stele pana el rupse linistea: El:Ce crezi de Adrien? Eu:E cel mai bun prieten al meu. Desi, azi nu l-am vazut, sper ca maine sa vina la scoala. El:Okay. Si ... Eu:si...? El:Nimic, am...uitat. Eu:Oh, okay. Am auzit niste tipete de jos asa ca Motan Noir ma lua pe sus si ma duse la adapost fugind sa vada ce e. Dupa ce m-am transformat l-am urmarit. El:Ai aparut si tu? Eu: Pai sa zicem ca am fost retinuta.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
El:Si ce te-a retinut? Pentru ca sigur nu am fost eu! Eu:Pai, ti-as povesti, dar nu e timp. Am zis asta si am atacat, iar el imi era pe urme. Nu era nimic posedat de un akuma spre surprinderea noastra, erau cam 5 caini mari. Dar cum eram acolo, ne-am gandit sa ajutam. Am folosit "ingredientul secret" pentru a ademenii caini si mi-a picat o bucata mare de sunca. Un os ma ajuta mai mult, dar pariez ca e bine si asa. Cum au mirosit sunca au sarit spre mine. Eu:Motan Noir, cusca! Mn:Chiar acum, my lady. Asa cainii au fost prinsii si pericolul a fost de fapt o alarma falsa. Macar o zi libera sa avem si noi. Mn:Trebuie sa ma duc dupa Marinette. Eu:Stai linistit, e acasa si e bine. Am avut grija de asta. Pai asta e cel mai lung capitol. O sa le fac si mai lungi, dar azi am avut putin mai mult timp pentru scris. Vreau sa va multumesc pentru voturi si sa va pun cateva intrebari: 1. Ce credeti ca se va intampla? Isi vor arata adevarata infatisare sau vor tine secret? 2. Oare LadyBug ii va spune lui Motan Noir ce simte? 3. Oare Motan Noir simte la fel? Voi ce ati vrea sa se intample? Astept pareri si raspunsuri, va pup si ne vedem cu un nou capitol.
