Te Aştept

Capitolul 3(Colegul de bancă)

Ceasul mă trezeşte din somnul cel mai dulce şi observ că este 6:30 deci...doar la ora opt începe primul curs. Mă ridic leneşă din pat şi observ că Maria încă doarme. Nu vreau să o trezesc. Merg să fac un duş şi m-am îmbrăcat cu o pereche de blugi negri şi o cămaşă albă cu puțin decolteu. Machiajul este unul simplu, rimel şi buzele de roşu strălucitor. În timp ce îmi prind părul în coadă o văd pe Maria cum îşi deschide ochii leneşă.
- Bună dimineața somnuroaso, îi spun cu un zâmbet pe buze.
- Neața, spune adăugând un căscat.
- Îmbrăcate să putem merge la cafenea, stomacu meu face urât, şi începem amândouă să râdem. După zece minute am ieşit din cameră şi am mers la maşina ei (un BMW negru). Cafeneaua este la zece minute distanță şi bem câte o cafea şi mâncăm un corn.
- Ce ai prima oră? Mă întreabă Maria
- Istorie, spun cu zâmbetul pe buze.
- Eu am filosofie...
- După şcoală mă aştepți?
- Da, la cât ieşi?
- Două.
- Bine, în față la corpul principal voi fi. După ce am plătit consumația am mers la cursuri.
- Succes, spune şi îmi oferă o  îmbrățişare caldă.
- Mersi la fel
- Ai grijă să nu te îndrăgosteşti, îmi zice în timp ce se îndreaptă spre clasa ei.
- O să am dar inimi mele nu îi pot interzice nimic, spun zâmbind. Am intrat în clasă şi am făcut cunoştință cu toți colegi. M-am aşezat în ultima bancă fiindcă era singura liberă. Doamna profesoară intră în sala de curs şi se prezintă:
- Bună copii, mă numesc Veronica Albert, sper că o să ne înțelegem, iar materia de anul acesta la istorie este destul de grea şi am pretenția să învățați la ora mea, fără scuze şi fără absențe, spune ea pe un ton dur. După două minute uşa se deschide iar pe ea intră un băiat. Nu pot să cred este chiar băiatul care se holba la mine în tren...
- Bună ziua, scuzați pentru întârziere dar nu se va mai repeta, spune cu vocea lui caldă.
- Este prima şi ultima dată când te voi ierta, spune doamna profesoară. Vine lângă mine fiind că este singurul loc liber.
- Bună, spune el şi îmi zâmbeşte iar eu mă uit la el şi parcă ochii lui mă vrajeau.
- Bună, spun eu timid.
- Eu sunt Filip Martin, tu cum te numeşti? Simțeam o senzație foarte ciudată în stomac şi am un nod în gât .( la media e Filip)
- Mă numesc Natalia Pullman, spun cu o voce răguşită.
- Îmi pare bine, spune şi îmi întinde mâna iar eu i-au şi o scutur. Am mai auzit despre fluturi în stomac dar acum e prima dată când îi simt... deci nu e de bine. ,, Naty nu îl placi sau poate că da?.."  ochii lui verzi nu vor să îi părăsească pe a mei iar asta mă face să înnebunesc. Salvată de clopoțel fug spre uşă dar o mână îmi cuprinde brațul firav.
- Stai puțin să te întreb ceva, îmi spune vocea care mă face să tresar.
- Ok dar dă-mi drumul la braț, spun timidă.
- Oh, scuze, ai vrea să ieşi cu mine la un suc? Îmi zice iar sclipirea din ochii lui este superbă.
- Da, zic cu un mic zâmbet.
- Te i-au la 20:00, şi mă sărută pe obraz.
- Te voi aştepta, iar în mintea mea îmi spuneam ,, te-aş aştepta şi o viață". Nu ştiu ce are el aşa important dar recunosc că ma atrage dar nu ma voi grăbi, trebuie sa aflu mai multe despre el. O văd pe Maria care mă aşteaptă cu o fată.
- Bună, spun şi o îmbrățişez.
- Bună, eu sunt Antonia, spune fata de lângă Maria. Este drăguță şi are ochi căprui şi e şatenă.
- Bună, eu sunt Natalia.
- Antonia este colega mea de clasă şi vine la noi să vizionăm un film.
- Mă bucur, eu am întâlnire la opt, şi fug repede la maşină ştiind că voi fi interogată curând.
- Staaai, şi m-au ajuns, cu cine ai întâlnire? Spun ele la unison.
- Cu un băiat, spun şi începem toate să râdem
- Asta e logic că e băiat dar spune şi numele şi cum arată... zice Maria ca disperata în timp ce conduce spre casă.
- Bine, bine,  îl cheamă Filip şi e din clasa mea, e frumos şi înalt iar ochii lui verzi... spun în timp ce închid ochii.
- Ooo... eu te-am avertizat azi să nu te îndragosteşti, zice ea chicotind.
- Nu sunt îndrăgostită, îl plac doar atât, spun supărată.
- Momentan, dar după un timp nu va mai fi doar atât, zice ea serios.
- Vom vedea, zic eu.