Capitolul 2 - Nimic nu este ceea ce pare

771 40 8
                                    

Seara se lasă peste casa familiei lui Molly . Luna coboară încet peste cerul înstelat. O vijelie puternica se pornește peste oraș și ucide totul în calea ei . Florile din grădină sunt smulse din rădăcini , mii de gîndăcei sunt uciși cu sînge rece și aruncați în depărtare, crengile copacilor sunt aruncate peste mașini , accidentele se țin în toi și norii plîng în hohote . 

Doamna Teressa a dat la știri , pe programul 4 : 

,, Cod roșu , pînă la sfîrșitul wekeend-ului . Ploi torențiale , furtuni , nu ieșiți din casă și în cel mai rău caz , nu circulați cu mașina ! Mii de accidente s-au produs în ultimele ore la San Francisco și în orașele învecinate . Mulțumim că ne-ați ascultat și astăzi , un wekeend cît se poate de plăcut vă dorim . La revedere ! " 

S-a pornit o muzică palpitantă , apoi cu un tîrîit scurt , televizorul s-a oprit brusc . 

-Dorly , se adresă domnul James Millwords , tatăl lui Molly , cu un zîmbet larg, se pare că va trebui să stai aici peste noapte . Care este numărul de telefon al mamei tale ? Să  nu se îngrijoreze ...

- Mama mea nu are telefon ... răspunse gînditoare Dorly , nu voia să vorbească despre mama ei , nu voia să se deschidă , căci atunci cînd o făcea se întîmplau lucruri rele , lucruri oribile și ea nu mai putea suporta asta . 

-Bine , a spus Teressa , privind fata ,,tristă" a fetiței . Sper că a observat că e o furtună uriașă afară. Acum că ați termintat de mîncat , spune ea schimbînd discuția , nu vreți să mergeți în camera lui Molly ? 

- Da , au răspuns fetițele , pornind grăbite  . 

                                               ***

Camera lui Molly era chiar opusul camerei lui Dorly . Molly avea un pat foarte curat si rozaliu plăcut , o plasmă uriașă atîrnată pe perete , mii de jucării ordonate frumos , o oglindă drăguță , postere cu vedete , o masă pe care stăteau niște cărți și o biblioteca plină cu mii de volume. Un adevărat paradis .

-Unde e baia ? întreabă Dorly și mai temătoare, transpirația învăluindu-i fruntea .

-Te simți bine Dorly ? Baia e prima la stînga , răspunse Molly îngîndurată .

Dorly porni cu pași înceți spre baie și trînti ușa după ea , dar ușa se deschise puțin și Molly privi să vadă dacă prietena ei face ceva suspect , sau asta e doar în mintea ei . O voce înceată , caldă , dar totuși înfricoșătoare se desprinse din pereți . Dorly mormăi : 

- Mama , ce cauți aici ? Mi-ai promis că vei sta acasă , cu lacrimi în ochi continua , mi-ai promis că nu-i vei face rău lui Molly . 

Dorly fu împinsă de aer , Molly se șterse la ochi ca sa fie sigură ca nu visează . Prietena ei începu sa plîngă în hohote și să implore , dar rezultatul rugăminților ei a fost tot un brînci zdravăn care a făcut-o să se prăbușească . Cu ultimele cuvinte a țipat din răsputeri , disperată:

- Molly , fugi ! 

Molly fu trîntit la pămînt de o forța ucigătoare . Fu trîntită cu brutalitate peste măsuța cu cărți , pierzîndu-și conștiința. Ghearele ucigătoare se înfig în gîtul micuței fete și se împing adînc , mortal de adînc . Un surîs malefic răsună în cameră , o răzbunare fără sens are loc , o altă crimă neînțeleasă . 

Părinții fetiței vin repede pe coridor , încercînd să intre în camera fetei , dar tot ce mai găsesc în cameră este trupul fetei, aruncat pe podea și zăcînd într-o baltă de sînge . 

Mama fetei spune înspăimîntată :

-Ce s-a întîmplat ? Dorly tu ești bine ? lacrimi disperate le îneacă fețele . 

Dorly pornește într-un plîns și mai puternic , și spune cu răsuflarea tăiată : 

-Mama.

MAMAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum