Oare eu stiu cine sunt? Oare ma cunosc cu adevarat? Oare stiu pana unde pot ajunge? Oare stiu ceea ce vreau? Oare stiu care-mi sunt limitele, dar visele? Oare...?
Am fost o fata cu zambetul pe buze, o fata optmista, o fata care... avea incredere in sine. Imi este tare dor de acea fata, de zambetul ei care umplea inima celor din jur cu fericire, pentru ca era un ceva adevarat si sincer. Am fost o fata cu multe vise, vise care inca nu s-au stins dar... ceva s-a schimbat. Fetita aceea era sigura ca va reusi, sigura ca va avea sprijinul tuturor persoanelor dragi din viata sa, si chiar asa a fost, pana cand, la un moment dat... Fata aceea cu timpul a ramas singura, in bratele unui monstru numit singuratate, din pacate, unicul sau "prieten". Ea, a inceput sa nu mai simta nimic, nimic inafara de indiferenta, devenind din ce in ce mai rece, pierzandu-si increderea in sine si uitand de toate lucrurile minunate intamplate in jurul ei. Din pacate, a pierdut si increderea in oameni, izolandu-se si tinandu-si sufletul si inima dezamagita in siguranta de toate relele din jurul sau. Iubirea acelei fete, zambetul sau deosebit de celelalte, pentru sinceritatea sa, incetisor s-au stins, lasand inima fetei de gheata. Unde sunt persoanele pe care ea conta? Persoanele pentru care si-ar fi dat viata, unde au disparut? Persoanele care i-au facut promisiuni, unde au plecat toti? Deseori ma intreb, oare este vina mea? Oare eu i-am indepartat? Daca da, de ce nimeni nu ma ajuta sa ma schimb? De ce ma lasa toti fara sa spuna un cuvant? Ce nu merge la mine?
Mi-as dori atat de mult un raspuns sau macar, un ajutor, oricat de mic ar fi, m-ar ajuta poate sa descopar o noua "eu".
CITEȘTI
Eu... Oare?
RandomCeea ce eram si ceea ce am devenit (o mica parte din gandurile mele). Asta se afla prin aceste randuri 😊
