Eu... Oare?

Exista?

Simt ca nimeni nu ma intelege, simt ca toti vor doar sa ma raneasca. Oare de ce simt toate astea? Mi s-a spus ca nu sunt prea mica pentru a simti asemenea sentimente. Exista o varsta pentru a simti ceva? Exista o varsta la care ar trebui sa te indragostesti?  O varsta la care ar trebui sa suferi?  Dar pentru a fi fericit, exista? Parerea mea, este ca nu exista varsta pentru a iubi, pentru a te simti singur, pentru a fi fericit, tris, dezamagit... Nu exista! Totul depinde de noi, noi suntem"stapanii" sentimentelor noastre; sau poate nu ? 

Uneori ma simt pierduta, ma simt ca un fel de pasare care zboara dar fara a sti unde urmeaza sa ajunga, simt ca sunt neinteleasa, dar lucrul oribil este ca nu stiu daca asta este numai si numai in capul meu sau este realitatea. Oare sunt eu prea complicata? Nu stiu. In ultima vreme singurele cuvinte in capul meu sunt: "nu stiu". Nu stiu ce simt, nu stiu ce gandesc, nu stiu ce ar fi mai bine pentru mine... Simt ca inima mea este inconjurata doar de un ceva rece, da, ceva rece care nu ma lasa sa simt ceea ce as dori. Oare este doar frica de a iubi din nou? Oare este frica de a fi dezamagita? Ce este? Mi.as dori sa aflu ca sa pot face ceva, ceva pentru mine, pentru inima mea invelita cu o patura de gheata. De ce nu mai reusesc sa vad o lumina in sufletul meu intunecat? Imi este teama sa ies de acolo? Imi este teama sa ies din nou din lumea mea distrusa, pentru increderea pe care am daruit-o? Cred ca da, asta ma sperie cel mai tare. Am lasat atatea persoane sa intre in "lumea mea", persoane pe care le credeam de incredere, pe care nu le credeam  in stare de a ma rani, pe care nu le credeam in stare de a ma minti. M-am inselat amarnic. Lumea nu este atat de buna cum o credeam eu. Lumea nu este ca si cea cu care am crescut, lumea nu este ca si mama mea, nu are un zambet minunat si un sfat extraordinar pentru a ma face sa ma simt bine ori de cate ori ma simt doborata de sentimentele mele incerte. Lumea este diferita, este egoista, rea, indiferenta. Vreau sa vad si binele din spatele acestor persoane, am facut-o intr-un timp dar, incetisor, cunoscand lumea din jurul meu cu mai multa atentie, am incetat in a face asta. Imi este teama de a iesi din lumea mea. 

"Ma simt un fluture, un fluture care si-ar dori sa-si ia zborul, dar teama ca viata externa, sau mai bine zis, viata reala, imi va sfasia sufletul meu pur si imatur, incapabil de a face rau si de a fi egoist ca lumea din jur, ma face sa ma refugiez si mai mult in lumea mea plina de vise si sperante."