Eu... Oare?

Schimbarea...

"Oare de ce ne schimbam? Care ar putea fi un motiv al schimbarii noastre? Oare exista? Si ma intreb, oare de ce multi sufera datorita schimbarii noastre? De ce se tem de schimbari? De ce un lucru necunoscut ne sperie?"

Nu stiu de ce, sau cum, dar schimbarea mea a facut ca multe persoane sa sufere. Nu inteleg motivul, cel putin nu inteleg motivul celorlalti, unicul motiv pe care il cunosc este al mamei mele. Da, mi-am ranit persoana care mi-a dat viata , persoana care m-a crescut, care m-a tratat si ma trateaza ca pe o adevarata printesa. Cum am putut sa-i fac asta? Ma uit in oglinda si incerc sa gasesc un motiv schimbarii mele, un motiv al prostii mele. De ce nu-l pot gasi? De ce ranesc persoanele din jurul meu? Eu nu mi-am dorit niciodata o schimbare, nu mi-am dorit pe veci sa o vad pe mama mea cu lacrimile pe obraji din cauza ca eu, nu mai sunt eu. Nu am inteles-o la inceput, am crezut ca totul este o scuza, pentru a... Pentru a ce, nici eu nu stiu.  Singura persoana care ne va iubi neconditionat este mama noastra, singura persoana care ne va ierta greselile iar si iar, este regina care ne alina durerea atunci cand ne este greu si sa respiram din cauza sentimentelor intunecate. Ea a fost, este, si va fi, unica care, atunci cand vei cadea, te va ridica, intinzantu-ti mainile sale muncite, mainile care muncesc pentru a ne da totul, si chiar mai mult. Mama ta, mama mea, mama celui mai bun prieten sau prietena a ta, au un lucru in comun: ele iubesc fara a cere nimic in schimb, niciodata! Ele se multumesc cu fericirea ta, cu un zambet cald din partea ta, cu un " Te iubesc, mama". Deseori, cu schimbarile noastre, le ranim, asa cum am facut eu cu a mea, cu raza de soare care mi-a dat totul, care mi-a luminat calea cu sufletul si iubirea sa. Nu am inteles-o, am judecat-o fara sa.mi dau seama cat de mult poate suferi ea pentru faptul ca nu-si mai cunoaste iubirea vietii sale, ca nu-si mai cunoaste "printesa". Schimbarile pot rani, mai ales daca nu sunt explicate, mai ales daca nu sunt "anuntate". Schimbarile unei persoane pe care credeai ca o cunosti te poate face sa nu mai crezi in tine insuti. Mi-am dat seama de multe lucruri in timp ce imi ignoram mama. Cine stie cat timp mai am langa persoana pe care am contat intotdeauna, cine stie cat voi mai putea avea sfaturi atunci cand voi simti ca mi-a cazut cerul in cap, cine stie cat voi mai putea vedea zambetul sau sincer, cald si minunat. Nu stiu, nimeni nu stie, iar eu ignorand-o, certundu-ma cu ea, pierd timp, timp pe care intr-o zi, nu-l voi mai putea recupera si voi regreta amarnic toate certurile si vorbele oribile spuse. Fiecare vorba spusa la nervi este ca un pumnal in inima sa fragila, fiecare greseala de a noastra, ii umple sufletul cu suferinta si durere. Schimbarile trebuiesc explicate, nu tuturor, ci persoanelor carora stii ca le pasa de tine, este greu sa nu mai vezi zambetul copilului tau, este greu sa-l vezi dezamagit, trist si singur. Asta este ceea ce am vazut in ochii mamei mele, teama de a-si pierde fata ei fragila si cu un suflet pur, frica de a-si pierde iubirea mea fata de ea, ii este teama ca eu sa sufar, ii este teama sa nu ma poata ajuta. Ii este teama.