Tata:Nu terbuie să îi dau explicații nimănui!O să schimbi casa!O să pleci de aici!Altfel o să te duci iar la spital dar de data asta împreună cu Erik.*voce nervoasă*
Eu:Nu.Pentru prima dată mă opun!Pe el chiar îl plac!
Tata a vrit să-mi de-a o palmă,dar cineva l-a oprit era...Castiel l-a ridicat pe tata și la lipit de perete,apoi l-a ridicat de bluză.
Castiel:Plecați,Emma și Jane!
Eu:Nu!El e tatăl meu am dreptul să stau!
Castiel:Pleacă!
Emma:Haide.
M-a apucat de braț și m-a dus jos.De fiecare dată îmi întorceam capul pentru a mă uita.Curând s-a auzit o bubuitură de sus.
Eu:Ce se întamplă acolo?
Emma:Nu....știu.
Eu:Hai să vedem.
Emma:Nu Castiel ne-a spus să stăm aici.
Erik:Puteți veni.
Emma:Acum putem merge.
Sus totul era distrus și din când în când se puteau vedea găuri în perete.
Eu:Ce sa întâmplat aici?
Erik:Ceva rău.Castiel l-a învins pe tatăl tau cu ajutorul unei forțe...mari.Emma îl poate salva pintr-un sarut din dragoste adevărată.
Emma:Bine.O să încerc.
Emma l-a sărutat pe Castiel.O lumină orbitoare a invadat întregul etaj,în urma ei toate lucrurile negre au devenit din nou colorate,toate găurile din pereți s-au reparat,toate rănile lui Erik s-au vindecat,iar apoi ceva ciudat s-a întâmplat cu părul Emmei:a devenit blond,iar când cânta ea un anumit cântec părul ei se lumina și putea vindeca orice rană și parul meu a devenit........
Gata și cu acest capitol sper că v-a plăcut.
