Iubeste-ma ....te rog

capitolul 4

Era in sfarsit acolo. Acolo unde isi doare sa se afle. Desi suferea si ranile interioare inca nu se vindecasera transferarea in acel liceu ii aduse un mic zambet pe buze. Lupta din greu sa ajunga la zi cu toate temele. Parintii o presau prea mult. Poate prea mult.pentru a mai putea duce.
Erau nopti in sir in care adormea plangand. In care incerca sa se descarce de povara ce o apasa. De ura care o invada de veninul care-i curgea prin vene. Ura tot.
Se simtea atat de singura.
Era o zi obisnuita de liceu. Se plimba prin curtea liceului asteptand sa treaca pauza.
Ridica incet capul din telefon si vazu un chip frumos cu un zambet frumos
. Dupa mult timp ceva tresari in interiorul ei. Oare era inima?
Alunga acest gand scuturandu.si putin capul. Se mai uita o data la el cum zambea. O tipa cu parul blond ii sarii in brate . Se uita la ea intr-un fel... se vedea ca este fericit. Se intoare inapoi in clasa.cu gandul la el
Ziua trecu repede. Poate prea repede ,nu doare sa ajunga acasa stia ca daca va ajunge din nou vor fi certuri .
Se plimba incet pe strada cu gandul la el.

Trecura cateva saptamani bune
In care se tot plimba ,pe afara pe hol doar pentru a-l vedea cateva secunde. Pentru ai vedea acel chip de inger.
Se indragostea? Probabil insa nu dorea,stia ca asta implica suferinta si nu mai putea suporta inca o lovitura.
Scoala mergea tot mai bine notele cresteau si era mandra de ea .
Avea nevoie de sustinere . Simtea nevoia de cineva care sa-i fie aproape. Sa o alinte si sa-i dea un sfat bun . Insa destinul asta nenorocit ii loase cea mai draga persoana. Ii luase zambetul fericirea si absolut totul.
Il vedea aproape zilnic. O data isi lua inima in dinti si ii zambi. Vazu'ceva. In alea cateva secunde in care ii intersesctasera privirile vazu ceva in ochii aceia negrii. pentru prima oara dupa mult timp intr-adevar zambii. Chiar zambii cu un zambet adevarat nu fals,nu fortat,ci cu zambetul ei pentru el.