Îngerul meu

Capitolul 1

Parul roscat ii era imprastiat pe perna. Corpul incepu sa i se intinda pe toata lungimea patului. Se dezveli de patura subtire care ii tinu de cald in timpul noptii si se dadu jos din pat. Se indrepta cu pasi mici spre sifonierul din camera. Nu avea multe haine, garderoba ei consta din o camasa in carouri, doua tricouri, un pulover gros, o pereche de blugi si una de pantaloni scurti, si o pereche de ghete. Profitand de timpul frumos de afara lua perechea de pantaloni scurti si un tricou alb si intra in baie ca sa se schimbe. O baie minuscula formata dintr-un dus si alturi o chiuveta. Insa asta era tot ce isi permitea. Un apartament minuscul.

Dupa moartea parintilor ei trai multi ani in orfelinat. Indura bataii aproape zilnice din partea colegilor sau chiar colegelor. Iar profesorii care ar fi trebuit sa-i apere doar inchideau ochii la tot ce se intampla chiar sub nasul lor. Asa crescu.A invatat sa lupte si sa se tina tare. A invatat pe propria piele ce inseamna sa ripostezi. Isi ridica maioul in care dormi dezgolindu-si abdomenul. Avea o cicatrice urata in partea dreapta. Se baga la dus. Lasand picaturile de apa sa o reduca la o stare placuta. De fiecare data cand revedea cicatricea isi reamintea acea zi. A fost tradata de cel pe care il credea prieten.

FlashBack

Era impreuna cu Nick. Un baiat mai mare ca ea cu vreo doi ani. Pe atunci avea doar 14 ani. Insa stia cumplita soarta a celor din orfelinate. Stia ca nu trebuie a te pui cu cei mari, si totusi... Totusi ea hotari sa aiba incredere in el. Erau prieteni de cateva luni. El tot ii insufla diferite moduri in care ar putea sa se razbune pe cei care au batut-o si umilit-o. Era mica si credula. Asa ca il asculta. Incepu sa-si pregateasca planul. Dupa ce puse tot cap la cap ea credea ca in sfarsit va fi respectata, insa destinul dori alt ceva. Planul era urmator. Ea trebuia sa ia atitudine in fata celor mai mari, iar daca ceva merge prost el sa vina si sa o ajute. Asa si facu. Unul dintre cei mari ii lua portia de mancare, iar ca sa se razbune Angel il plesni. Baiatul doar zambi si nu facu nimic. Lasa sub privirile uimite ale tuturor celor din cantina fata in pace. Angel era fericit. In sfarsit putea sa se bucure de autoritate. Nick o lauda. Insa la iesirea din cantina baiatul pe care il plesni si alti doi amici de-ai lui o asteptau. Cei doi o luara pe sus, iar cel lovit ii arunca in brate lui Nick doua cutii de tigari si niste bani.

-Ai facut o treaba buna, Nick, merita.

Ochii fetei erau plini de lacrimi. A fost tradata pentru un teanc de bani si niste tigari.

-Cum indraznesti, nenorocitule, am crezut ca imi esti prieten.

-Stii, care e regula numarul 1 in orfelinate? Nu trebuie sa ai incredere in nimeni.

Cu aceste cuvinte fata fu dusa de acolo. Acum se afla intr-o camera necunoscuta. Baiatul care o aduse acolo se apropie de ea. Ii prinse mainile deasupra capului, astfel nu ii mai dadea nici o sansa de scapare. Incepu sa o sarute pe gat. Ea plange si se zbatea. Scoase un cutit din buzunar si cu ajutorul lui ii taie bluza. Dupa incepu sa plimbe lama cutitului deasupra pielii ei. Angel tremura si respira scandat. Brusc o idee nesabuita ii veni in minte. Ridica piciorul si il lovi acolo unde soarele nu rasare. In acel moment lama cutitului apasa tare piele fetei, iar apoi el se prabusi la pamant. Cu durere pleca de acolo. Stia ca reusi sa ajunga in hol unde lesina. Ca a doua zi sa se trezeasca in spital.

EndFlashBack

Iesi din dus, iar lacrimi inca ii paraseau chipul. De atunci nu mai facu niciodata aceeasi greseala. Nu se mai imprieteni cu nimeni, nu mai vorbi cu nimeni, ci doar isi accepta incet soarta. O soarta atat de nedrepata. La 16 ani incepu sa lucreze la o cafenea. Cu greu reusi sa stranga bani chiar pentru acest apartament. Stia ca dupa ce va implini 18 va trebui sa paraseasca orfelinatul si asta o bucura enorm. Amintindu-si atatea lucuri si uita ca trebuie sa ajunga la munca. Lucra pentru un salariu mic, insa care ii ajungea pentru cheltuieli lunare, iar asta era cel mai important. Pleca in graba de acasa, deoarece la cum indica ceasul de pe perete mai are doar 10 minute. Asa ca inchise usa rapid si pleca. Incepu sa fuga deoarece locul ei de munca era la 20 de minute de casa. Afara era cald. Lume era peste tot. Aglomeratie. Asa ca nefiind atenta se lovi de cineva. Ridica privirea sa vada cine e, insa impietri. Dadu de niste ochi albastri mirifici, insa care emanau doar ura. El o privea la fel de atent.Totusi cand isi dadu seama ca se uita perea insistent si ca mai intarzie la serviciu murmura un „scuze" strainului si pleca in graba. Ajunse cu cinci minute intarziere, asa ca pleca repede sa-si puna sortul rosu specific cafenelii, insa partea ciudata era ca nu avea nici o legatura ca denumirea ei. „La vie en rose". Dupa parerea ei era ironic, insa nimeni nu avea nevoie de parerea ei. Asa ca isi lua carnetul si pleca sa ia comenzile. Fiindca cafeneaua se afla in centrul orasului de la primele ore ale diminetii avea clienti. Se indrepta spre prima masa, erau trei baieti. Le zambi politicoasa si ii intreba.