Seria "Inima de înger". Volumul 1
Angel White , o copila de 19 ani care a suferit cat pentru o mie de vieti. Viata s-a jucat cu ea in toate felurile posibile. Un suflet curat, insa care nu a mai primit caldura si sustinerea atat de necesara pentru e...
Ochii fetei erau plini de lacrimi. A fost tradata pentru un teanc de bani si niste tigari.
-Cum indraznesti, nenorocitule, am crezut ca imi esti prieten.
-Stii, care e regula numarul 1 in orfelinate? Nu trebuie sa ai incredere in nimeni.
-Au! Alex, ma doare, unde ma duci?
-Taci! Nu ai dreptul sa pui intrebari. In tot acest joc ai fost doar o prada usoara.
-Alex, despre ce vorbesti?
-Chiar esti mai proasta decat credeam. Nu ai insemnat nimic, ai fost doar o jucarie care acum va fi vanduta!
-Nu!
Tipatul ei il facu pe Aiden sa se trezeasca. Angel tipa si se zbatea. Era transpirata toata. El incerca sa o trezeasca. Imediat sari ca arsa. Chipul incepu sa-i fie udat de lacrimi. Doar o lua in brate. Insa nu putea sa o linisteasca.
-Aiden, te rog, nu imi fa ce mi-au facut si ei, da? Doar stai cu mine fara motive ascunse. Te rog.
Lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji. Era de-a dreptul distrusa. Acum ar fi dorit cu ardoare sa nu-si fi incalcat promisiunea. Apoi auzi glasul bland al lui Aiden:
-Sunt aici. Nu plec nicaieri. Voi sta doar cu tine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Aiden, imi pare rau. Trebuia sa te ascult am gresit.
-Ingerasule, acum nu mai conteaza. Conteaza ca nu ti-au facut nimic si esti bine.
-Si... Si imi pare rau ca i-am spus lui Luke ca imi poate spune „mama". Trebuia sa te intreb.
-Te rog. Gata. Nu trebuie sa-ti ceri scuze. Culcate. Vorbim maine dimineata. Important e sa te odihnesti.
Ea doar accepta. Stia ca are nevoie de odihna. Si ii multumea din suflet ca el ii oferea acele momente de liniste de care are nevoie. Nu va uita niciodata acest incident. Parea ca trecutul se repeta. Iar asta o facea sa planga si sa se consume din nou. Aiden observa starea ei. Nu stia cum ar fi reactionat daca ar fi fost in locul ei. Insa nici nu dorea sa stie. Durerea si umilinta pe care ea le simteau erau necunoscute lui. Asa ca nu avea alt ceva de facut decat sa-i ofere un strop de alinare. O trase gentil in bratele lui si ii sterse lacrimile. Frica care se citea in ochii ei fiind atat de accentuata. O stranse mai tare la piept si ii sopti bland la ureche:
-Totul va fi bine.
Nici macar el nu stia daca va fi asa. Dupa aceasta trauma nu ar crede ca Angel isi va reveni usor. Insa el, era acolo sa o ajute. Stia ca la inceput ii va fi greu, insa, incet, incet va trece peste. Observa cum adormi, iar acum era randul lui. Cu greu adormi, protejand micul ingeras ce dormea la pieptul lui.
Noaptea fu una foarte scurta cat pentru Angel atat si pentru Aiden. Barbatul dormi un timp foarte scurt. Cosmarurile lui Angel il trezeau mai mereu. Asta insa nu-l deranja. Doarea ca ea sa fie bine asa ca de fiecare data o linistea sau calma. Stia ca trebuie sa ii fie alaturi. Dimineata cei doi au fost treziti de Luke. Micutul a inceput sa sara in patul celor doi, astfel stricandule somnul. Ambii au zambit la vederea lui.
-Tati, tati, trezirea! Vreau in parc.
Aiden incepu sa rada. Era obisnuit cu crizele lui de energie dimineata. Observa insa ca micutul nu o saluta pe Angel.
-Insa pe Angel cine o saluta?
-Buna dimineata, ingeras.
-Nu ingeras ci mami.
Luke zambi cand auzi ca-i poate spune fetei „mami". Pe cand Angel era uimita, mai ales dupa criza lui de dimineata trecuta. Dori sa zambeasca insa nu reusi. Dupa o noapte plina de cosmare nu mai avea nici o putere. Copilul se apropie de ea si o imbratiseaza. Aiden observa cat de fericita e Angel desi avea si un strop de confuzie. Insa avea sa i-l inlature imediat cum pleaca copilul. Dupa ce Luke pleca multumit, Aiden o privi cum incearca sa-l intrebe ceva, insa frica nu o lasa. Avea dreptate, chiar ii va fi greu sa se reantoarca la acea Angel vesela. Hotara ca ar fi mai bine sa-i explice de ce l-a lasat pe micut sa-i spuna „mama".
-Vrei niste raspunsuri?
Fata dadu din cap. Chiar avea nevoie de un raspuns. Altfel nu si-ar putea da seama de ce ar fi accepat.
-Stii, mi-am dat seama ca gresesc, iar tu, ei bine, ai dreptate. Chiar am gresit cand am tipat la tine. A fost un acces de furie. Chiar imi pare rau.
Angel doar il privi si ii zambi. Nu putea spune nici un cuvant. Desi ar fi vrut sa-i spuna extrem de multe. In primul rand dori sa-i multumeasca. Insa nu putea. Era prea secata de puteri. Asta nederanjandul pe Aiden. El o intelegea.
-Hai sa luam masa.
Angel accepta si iesi cu el. Jos, masa era intinsa, iar Brian, Amy si Luke erau asezati in jurul ei. Cei doi au luat loc si au inceput sa manance. Linistea din jur parea apasatoare. Asa ca Amy dori sa o sparga.
-Angel, Brian, sper ca duminica veti veni la ziua mea?
Atunci Aiden tusi. Cu toate lucrurile intamplate in acele zile uita de ziua surorii sale. Insa era de inteles. Toate lucrurile petrecute in ultima vreme, i-au dat viata peste cap. Iar cel mai mare taifun din ultima vreme, era roscata de langa el. La care, fara sa vrea, a inceput sa tina. Desi la inceput i-a facut numai zile fripte, acum ar da orice sa o stie bine. Nici macar el nu stia ce se intampla. Oare era posibil ca ea sa-i fi intrat sub piele atat de tare. La asta nici el nu stia raspunsul.
-Aiden? Unde zbori? Noi aici discutam ceva important.
-Serios? Si ce anume?
-Unde imi voi sarbatori cea de-a 20-a aniversare? Vreau sa fie ceva fastuos.
-Acasa! Dam o petrecere mare si frumoasa. Ce zici? Merge?
-Bine.
Toti au zambit. Acum stiau cu ce se vor ocupa timp de o saptamana, o petrecere pentru Amy. Luke insa parea suparat. Asa ca Aiden dori sa afle ce il deranjeaza.
-Luke, ce s-a intamplat?
-Tati, de ce mami nu vorbeste? E suparata?
Atunci Angel ii facu semn sa vina la ea. Il ridica si il aseza la ea in poala. Pentru el ar fi luat si luna de pe cer. Il iubea prea mult. Asa ca decise sa vorbeasca.
-Nu, Luke, nu sunt suparata. Sunt doar extrem de obosita.
-Insa vei merge cu mine in parc?
-Da. Insa maine. Azi vei sta cu mine si ne vom distra, da?
-Si cu tati?
-Da, si cu tati.
Toti au inceput sa zambeasca. Erau fericiti ca Angel vorbeste cu ei. Aiden era deasemenea bucuros. Avea sa petreaca urmatorele zile cu persoanele la care tine. Era un adevarat miracol. Ii vedea pe toti fericiti, iar toata fericirea venea de la micul ingeras. Poate ca ea, era sansa lor la fericire, pe care o asteapta de atata timp. O sansa spre o viata mai luminoasa. Uitarea şi mersul mai departe sunt cea mai mare înţelepciune
