Cerul părăsit de stele,
Pare atat de gol acum.
Poate-ar plânge de-ar putea,
Singur, el, în lumea mea.
Plictisit de-atâta vreme,
Nimeni nu-i mai spune acum,
La ce se gândește, ce visuri are, Sau pe cine dorește.
În mormântul sau au stat
Multe stele si mulți nori,
Dar au plecat, într-un final.
Undeva foarte departe,
Căutând un scop aparte.
