Confesiuni

Masca

Prefacatoria.
De fiecare datasunt cu prietenii mei asa..doar cu cei apropiati. Si ii mint.
Intrebarea nu e : "De ce ii mint?" Sau : "Cu e ii mint?" Ci : "De ce nu ma descopar lor?"
Pai...nu vreau sa fie ingroziti de adevarata mea fata.
Nu vreau sa se indeparteze si sa ma creada o ciudata cu probleme.
Mereu incerc sa ii fac sa rada, sa inventez tot felul de scenarii care sa le poata aduce zambete pe buze si sa ii faca sa se simta bine.
In loc sa ma fac pe mine bine, ii fac pe ceilalti...absurd stiu. Dar psihicul meu deja stie ca nu mai poate fi ajutat.
Incerc sa ascund problemele. De doua luni incerc sa scap de o persoana. Nu pot. Nu inteleg de ce. Ma framanta. Nu trebuia sa ma atasez de ea.
Urasc cand incerc sa ma conving singură ca e persoana buna care de fapt in acelasi timp imi face si rau...dar imi dau seama ca eu cu asta ma hranesc.....pur si simplu ador sa plâng si sa ma consum pe baza acestor subiecte...sunt o persoana bolnava si neinteleasa.
Imi este teama sa descarc pana si bff-ului meu. Stiu ca pot avea incredere, dar nu vreau sa isi faca griji. Vreau sa o protejez. Cat pot...Sa o ajut cat pot...
E greu. Si stiu ca i se pare ciudat ca ma consum pentru toti. Dar eu vreau sa ajut si uneori cedez si spun prostii cum ca m-as fi saturat...Nu o sa ma satur niciodata. Nu am altceva de facut...
E...greu si complicat...si mai ales greu de exprimat.
Cu mine...e in general complicat...vreau sa le fie bine macat celor apropiati daca mie nu. Nu ma deranjeaza acest lucru.
Dar...ma deranjeaza doar cand ranilr din suflet se adancesc...imi doresc sa numai existe aceasta parte din mine..negativista..dar asta este...soarta mea..