Să nu uit de tine

Intâlnirea

-Cum sa nu ai destui bani la tine sa iti cumperi trench-ul asta?
-Uite asa simplu, cand am plecat de acasa nu m-am gandit ca o sa vad fix trench-ul asta si nu o sa am destui bani sa il iau!
-Bun, hai sa o luam logic. Robert termina treaba abia la 9 cand va fi prea tarziu sa il mai iei. Ar trebui sa il ascundem pana facem rost de bani.
-Buna idee, hai sa il bagam printre alea de copii.
-Ai înnebunit? la cat de mare e nici nu iese in evidentă!
-da, ai dreptate, poate il punem la treninguri.
De unde ii vin oare ideile astea? Întrebarea asta mi-o pun mai tot timpul si imi răspund singura ca de aceea suntem cele mai bune prietene. In clipa aceasta, Joana are o sclipire in ochi si stiu exact ca i-a venit o alta idee. Nici nu apuc sa intreb ceva, ca spune:
-As putea... stii tu... nu am mai vorbit demult si..
-Buna idee- știam ca e foarte proasta- dar nu cred ca ar trebui sa..
-Ba da, ar trebui si nu ma face sa ma răzgândesc cu predicile tale. Robert e băiatul pe care il iubesc, evident ca il iubesc, dar am nevoie si de altceva.. stii tu..da bine, nu stii ca nu ai de unde!
-Joana, nu iti mai da ochii peste cap ca si cum nu suntem prietene de ani de zile si nu ma Cunoști! Stii bine ca astept momentul potrivit.
Rade, mereu cand zic asta, rade. Ma întorc si ma uit in continuare prin magazin. Uneori ma enervează ca e asa de priceputa in... alte chestii despre care eu nu stiu nimic. Dar, toate la timpul lor, si cum nu ma pot impotrivi voinței ei, ca de obicei, o susțin.
-Bine fie, da'i mesaj, poate e prin zona si te scoate din impas.
Parca aștepta un impuls de la mine ca sa fie sigura de ceea ce urma sa faca. Zâmbește. Ii cunosc zâmbetul ala pervers mai bine ca oricine. Chiar daca are zâmbete pentru fiecare peripeție in parte, asta este cel mai reușit. Zâmbetul-de-Drew. Preferam sa ii zicem Drew sub nume de cod. Chestii de fete.
-Nu pot sa cred! Chiar e in zona cu un prieten cu masina. Zice sa dam o tura.
-Da, super, voi păzi paltonul pana dai o tura si eventual ii propui sa te împrumute daca nu uiti chiar motivul pentru care va întâlniți.
-Nu fi blonda! Mergem amandoua, stie ca sunt cu tine. Poate intre timp ii zic si de trench dar momentan nu sunt sigura ce vreau mai mult, sa cumpăr trench-ul sau sa il vad pe el.
-O voce interioară imi șoptește ca a doua varianta.
-Daca vocea spune, vocea are dreptate!
Ce ființa, ce ființa! Toate ca toate, trebuie sa recunosc ca tin la ea ca la o sora. Ador toate peripețiile prin care trecem si simt ca împreuna chiar le putem face pe toate. Timp sa fie.
-A ajuns! Haide, stii ca nu ii place sa aștepte. Mai e si cu ala, prietenul lui, poate e vreun fițos.
Ah, ca Drew nu e deloc fițos, spun in gand. Pe langa un actor fitos ca Drew, tot ce aveam nevoie intr-o zi de iarna este de un prieten fițos al unui actor fițos.
-Hai, cu cat ne mișcam mai repede, cu atat se termina mai repede întâlnirea asta.
Oh, nu trebuia sa spun asta. Privirea ei a aruncat niste țurțuri spre mine mai mari decat aia care atârna pe langa case.
-Unde e?? Nu vezi ce ninge si ce e pe jos? O sa ne udam la picioare! Nu poate sa vina pur si simplu in mall?
-Allish, stii doar ca are fane peste tot, nu se încurca cu asa ceva, inca.
De ce surâde asa? Deja simt cum apa imi intra printre degetele de la picioare, chiar si prin ugg. Dar ea ma trage disperata de mana, ca nu cumva Drew sa aștepte mai mult de 1 secunda in masina la caldura.
-Bunaaa fetelor! Cum sunteti astăzi?
-Ude! zic eu, dar imi dau seama de gafa făcută abia dupa ce cei doi prieteni se opresc din ras. Aa, nu la asta m-am referit!
Se pupa! Nu imi vine sa cred ca i-a pus si mana pe fund. Oh doamne, ce pervers!
Nici macar nu ne-a facut cunoștința cu prietenul lui. Ce fițoși. O sa se termine si întâlnirea asta si mai bine ca nu stiu cum il cheama pe tipul de langa Drew. O avea un nume sofisticat. Pentru 0,1 secunde imi vine in cap o imagine cu mine si cu el. O alung, cum sa ma imaginez cu un necunoscut? Ma uit spre el, ii vad doar parul blond si partea dreapta a fetei. Pare neteda si catifelată. Își încordează maxilarul. Cum de mi-a ghicit slăbiciunea fara nici sa ma vadă? Brusc, mi se taie respirația cand observ ca ma privea in oglinda retrovizoare. Imi mut privirea spre peisajul de afara dar simt cum mi se ridica colțul gurii într-un zâmbet. Cand se întoarce spre Drew pot sa ii vad fata mai bine. Chiar are pielea fina forma maxilarului bine conturata, buze cărnoase si eram sigura ca are ochi căprui. Schimba cateva replici cu Drew, dar nu ii aud pentru ca a dat muzica mai tare intenționat. Rade. Oh, doamne, rade si as putea sa opresc timpul in loc pentru priveliștea asta. S-a uitat cu coada ochiului la mine si, pentru ca am prevenit asta, deja ma prefaceam cat de atrasa sunt de fulgii de zăpada care pică din cer.
-Allish, haide odata, am oprit in mijlocul intersecției.
In ultimele 11 minute nu am mai știut ce se petrece. Ma uitam pe geam, cand pe cel de pe partea mea, cand pe cel de pe partea șoferului pentru ca ii vedeam reflexia lui. Nu reflexia lui Drew, ci a prietenului pe care nu stiu cum il cheama. E un lucru bun ca nu am aflat, pentru ca stiu sigur ca acel nume m-ar fi urmărit la orice pas.
-Oh, scuze, ma gândeam daca mai găsim ceea ce am lăsat in mall. Haide, mi-au înghețat picioarele! Pa-pa Drew, am zis doar Drew pentru ca nu mai stiam pe altcineva in afara de el in masina.
-Ciao, Allish, aveti grija!
Hotărâtă sa închid portiera, am auzit ceva, si nu imi dau seama daca doar mi se pare, dar am auzit clar o voce hotărâtă spunând Pa si tie, fitoaso!
-Ai auzit si tu? o intreb pe Joana.
-Ce? ca te-a facut fițoasa? normal ca am auzit, doar te-a mai facut o data fițoasa in masina ca nici macar nu l-ai salutat. Dar erai prea atenta numărând fulgii de zăpada care se topesc pe geam.
Deci prietenul fițos al actorului fițos,m-a facut pe mine fițoasa. Rânjesc in timp ce intram in mall,uitând ca suntem ude leoarcă pe ghete.
-Stii ce, ii spun Joanei cu gura pana la urechi dar cu ochii la cizme, oare ce va crede Robert ca am facut cand ne va vedea încălțămintea in felul aceasta?
Joana nu s-a gandit la asta in timp ce Drew o pipăia in masina. Ei bine, acum ar trebui sa se gândească la o scuza potrivită.