Să nu uit de tine

Singura in noapte

Unul dintre lucrurile care imi displac este sa merg noaptea singura pe strada. Paul a plecat mai devreme de la serviciu in seara asta si va trebui sa merg pe jos pana acasa,in loc sa pierd o ora  așteptând autobuzul. E una din nopțile alea specifice lunii Octombrie, cu vânt rece care iti îngheață instant nasul si obrajii. Fac ultimele verificări in restaurant, dupa care trag usa de sticla si ii pun lacătul. In timp ce ma chinui sa închid si a doua usa -"usa de siguranța" cum ii zic eu- simt cum imi îngheață mâinile cand ating fierul dur si rece al ușii. Deși opune rezistența , reușesc intr un final sa o închid cu toate zăvoarele si cu lacătul.
e putin trecut de ora 12 deci e posibil sa mai fie câțiva oameni pe strada care au terminat tura mai tarziu decat e in program. ma aplec sa imi iau geanta- pe care am lăsat o pe jos mai devreme pentru a avea destule forte sa ma lupt cu usa de siguranța - si simt ca ceva moale si blanos ma atinge pe picior. inițial ma opresc, de frica, apoi imi dau seama ca e doar un motan flamand. scot din geanta pachetul din ziua respectiva si ii urez pofta buna. noroc ca Ana m-a invatat o scurtatura printre blocurile cele noi si asa scutesc aproape un km spre casa. înainte sa fac dreapta pe o strada vad la semafor un cuplu certandu se in masina. ma opresc si ii privesc discret. El tipa la ea si gesticulează, in timp ce ea încearcă, in zadar, sa se abțină din plâns. atunci imi dau seama ca au trecut deja 2 luni de cand nu mai stiu nimic de el, din fericire. un gând din trecut își face prezenta si imi face pulsul sa crească. reusesc sa ma abat de la gândurile negative care vin in avalanșa in mintea mea si ma liniștește faptul ca il stiu departe, in cel mai rau caz in închisoare.
imi bag căștile in urechi si imi pun gluga de la geaca in cap. blănița din interiorul ei imi încălzește urechile in timp ce Rihanna își fredonează piesa in căști. e melodia mea preferata asa ca o pun pe repeat pana acasa.
din instinct imi vine sa ma uit in spate. am impresia ca cineva calcă pe urmele  mele dar sper sa fie doar un alt gând negativ aparut din senin. pauza făcută in momentul in care s a oprit melodia imi permite sa aud câțiva pași chiar in spatele meu.inima incepe sa imi bată cu putere dar nu ma întorc si apăs repede pe play înainte sa reînceapă melodia de una singura. Nu pot scapă de senzația ca sunt urmarita, deși cred ca sunt putin paranoica. Vad ca urmează sa ajung in dreptul unui magazin cu peretii numai de sticla si e momentul perfect sa vad cine este in spatele meu,in reflexia geamurilor. Cele 2-3 secunde mi au permis cat de cat sa imi dau seama ca este un bărbat putin mai înalt decat mine. atat. ma gândesc ca e un om normal care merge acasa la familia lui, dupa o zi de munca, dar in acelasi timp ma gândesc si la o tehnica ce ma poate ajuta sa imi dau seama daca acel individ ma urmărește. incep sa o iau pe cat mai multe străduțe, la stânga,la dreapta, iar la stânga si eventual sa grăbesc pasul. ori e coincidenta, ori tipul chiar ma urmărește.
am impresia ca inima vrea sa acopere volumul melodiei din casti la cat de tare a inceput sa bată de frica. mergând, vad o strada mai îngusta la stânga,iar putin mai in fata alta strada la dreapta dar care are înfundătură. virez repede la stanga si ma uit pe furiș in jur. pentru un moment nu se mai vede nimeni, apoi cineva cu pași repezi se apropie. stau nemișcată încercând sa imi controlez respirația. persoana respectiva trece de Străduța pe care eram, lipita de peretele rece de cărămida al unui bloc înalt de 10 etaje. gata, a trecut, era doar un bărbat care avea drum comun cu al meu. inspir si expir adânc, ușurata. înainte sa imi pun gluga in cap si sa dau din nou play melodiei simt o respirație calda langa urechea mea. încremenesc, recunosc parfumul amestecat cu mirosul de Țigara. inima incepe iar sa bată puternic dar brusc, se oprește. in capul meu răsună puternic, asemeni unui ecou, vorbele pe care el mi le zice in șoaptă: "mi ai lipsit".