Tânăra Vampiroaică

FINALUL JURNALULUI ! GATA !!!

Lizabeth era legată de un scaun . Lângă ea , era Nazuko . Lizabeth s-a speriat . Nu se aștepta să o găsească acolo pe Nazuko .

"Nazuko ? Ce cauți aici ?" zise ea .

"Nici eu nu știu ! Am fost forțată să îi zic mamei ca i-am luat medalionul , ea s-a enervat și poți vedea ce s-a întâmplat ... Nu știu cum putem ieși de aici ! Umblă ninja peste tot ! Ce naiba am putea noi să facem ?" zise Nazuko .

"Mai bine putrezesc aici decât să colaborez cu tine ! Sincer îți spun și cred ca mă înțelegi !" zise Lizabeth .

"Să fim serioase , Lizabeth ! Eathen te iubește pe tine ! Recunosc ca îl plac ! Dar eu nu vreau să mă bag între voi ! Mama a zis ca sunteți luptători puternici dacă luptați împreună și ca sigur nu veți luptă pentru ea ! De aceea , mi-a zis să vă despart ! Îmi pare nespus de rău !" zise Nazuko .

"Tu ... Vorbești serios ? Yoko te-a obligat să faci asta ? Omule , tu vorbești serios ?! Tu de ce nu te-ai opus ?" zise Lizabeth .

"Mamei nu îi pasă părerea mea ! Și mereu mă amenința cu moartea dacă nu fac ce spune ea ! Nu i-am ieșit niciodată de sub cuvânt ! Dar acum , s-a enervat pe mine !" zise Nazuko .

"Asta chiar nu am știut !" zise Lizabeth ."Te-am judecat greșit ! Ce putem face pentru a ieși de aici ?"

"Habar nu am ! Sincer ! Dar cred ca trebuie să luptăm împreună ! Cot la cot !" zise Nazuko .

"Sunt de acord !" zise Lizabeth .

În acel moment , Lizabeth văzu pe masă o sabie . Se concentra și , cu puterea minții , își luă sabia de pe masă . Îți tăie funia de la mâini , o ajută și pe Nazuko să scape din strânsoare și se ridicară să fugă . În acel moment , câțiva ninja le tăiară calea .

Lizabeth își folosi puterea și își lua câteva săbii . Nu ținea nici una în mână . Le ținea pe toate în aer , în jurul ei și se mișcau singure .

Nazuko avea în mână o sabie . Se lupta foarte bine cu ea . A omorât vreo doi ninja . S-a uitat în fața ei și a văzut ca spre ea veneau mult mai mulți . Nazuko s-a suit pe o masă cu roți . A început să o ia la vale cu ea . Totodată , își înfigea sabia în toți cei care o atingeau . După , a sărit de pe ea dându-se de ori peste cap.

Masa s-a izbit apoi de perete . În acel moment , am venit eu cu Eathen și cu Andy . Nazuko a zâmbit când ne-am văzut . În acel moment , a venit Yoko și i-a înfipt lui Nazuko o sabie în burtă .

"Nazuko !" țipă Lizabeth .

Ea aruncă toate săbiile din jurul ei și alergă țintă la Nazuko . Se așeza lângă ea și încerca să o liniștească .

"Nazuko ! Nu ai cum să mori !" zise Lizabeth .

"Pleacă de lângă mine ! Mergi și luptă pentru viață ! Pentru Eathen ! Demonstrează ca îți pasă ! Fi tare , Liz !" zise Nazuko .

În acel moment , Nazuko își dădu ultima suflare . Lizabeth se ridică în picioare . Eu și Andy ne-am spate în spate . Andy ținea și el o sabie... Eu luptam cu mâna liberă... Cu puterile mele ... Lizabeth s-a enervat foarte tare . A început să tipe și toate geamurile s-au spart . Toți ne-am trântit la pământ .Lizabeth și-a dat seama ca toți ninja puteau dispărea dacă distrugeam medalionul ... Însă acum , medalionul era la Yoko .

Lizabeth se apropie de Yoko . În fața ei , interveniră câțiva ninja . Lizabeth îi împinse cu puterile ei . Eu și Eathen i-am omorât . Veneau din ce în ce mai mulți .

Lizabeth o împinse pe Yoko spre perete cu puterile ei . Începu să tipe și lua o sabie . Yoko nu avea cum să scape . Lizabeth îi taie capul și îi lua medalionul .

"Muriți !" zise ea .

Lua medalionul , îl sparse și toți ninja începură să tipe și să se țină de tot ce apucau . Medalionul însă se spărsese , la fel ca puterile lor... Toți au dispărut ...

Peste o săptămână , după înmormântarea lui Nazuko , am plecat și noi înapoi acasă ... Eathen și Lizabeth stăteau încă în aceeași casă . Lizabeth era în bucătărie . Eathen a venit și el .

"Liz... Îmi pare foarte rău pentru tot !" zise Eathen .

Lizabeth nu spuse nimic . Nici nu se uită la el . Eathen se așeza lângă ea . Repetă același lucru . Lizabeth îl sărută și zise :

"Te iert , Eathen !"

Eathen zâmbi . O luă pe Lizabeth în brațe , o sărută și o ridică de pe scaun . Ea se așeză pe masă . Din nou , urmă un sărut .

Eu și Andy am întrerupt momentul . Am venit alături de ceilalți prieteni ai mamei și cu părinții lui Eathen .

"Hoooopa !" zise Andy ."Ce avem noi aici ?"

Lizabeth se întoarse spre noi și zâmbi ... Ne primi pe toți înăuntru și ne așezarăm cu toții la masă... Am povestit mai multe despre excursie și ne-am distrat . Lizabeth luase din Japonia o amintire de neuitat ... Sabia lui Nazuko... De fiecare dată când o vedea , își amintea de Nazuko ... Cum ca ea o judecase greșit și ca a fost târziu când a regretat... Îi părea rău... Dar uneori , oamenii sunt apreciați după ce mor... Așa se întâmplă ! Asta este... O aventură încheiată... Nimeni și nimic nu ne mai poate deranja acum... Jurnalul meu este gata ! Mama a zis ca am scris mult prea mult , dar mie îmi place ! Dar totuși trebuie să am un sfârșit ... Însfârșit , pot spune și eu la fel ca mama

"Sfârșit"

Va pup și va iubesc pe toți ! Va mulțumesc pentru voturi și comentarii tuturor ! Poate vreți să citiți și alte lovești de acest gen din cărțile mele ! Este strict alegerea voastră ! Dar eu tot vă mulțumesc pentru sprijinul acordat ! La revedere !