Prolog I | Scrisoare către un anonim

54 5 2
                                    


PROLOG I

S c r i s o a r e  c ă t r e  u n  a n o n i m


"Hey tu, cine ești? Ai vrea să mă cunoști? Ai vrea să fim prieteni? Cei mai buni prieteni? Vrei să avem sentimente unul pentru celălalt? Vrei să petrecem nopți alergând pe străzi, făcând farse la pietoni? Îți place muzica rock? Indie-folk? Dubstep? Avem ceva în comun? Nu port rochii, dar dacă vrei să fiu feminină, o voi face pentru tine. Pentru că ești special, ești acel cineva care mi-a furat inima. Dar- cum te pot găsi ?"

Încă o scrisoare scrisă...

Probabil vă întrebați de ce scriu scrisori adresate nimănui ?

Păi, este simplu. Îmi place să mă plimb in zilele răcoroase de primăvară , iar atunci când o fac, mai scap "din greșeală" câte o astfel de scrisoare adresată trecatorului care o va lua, sperând că-mi va raspunde înapoi.

Uneori am probleme chiar descriindu-mă... Sunt timidă in fata lui, dar tupeistă în fața celorlalți. La școală stau cuminte și ascult muzică, acasă sar ca o bezmetică prin toată camera făcând acelasi lucru. Am .. multiple personalități ? Sunt bi-polară? Nu știu și nici nu-mi voi da seama prea curând.

- Ai scăpat asta.

Fac 180 de grade și dau față-n-față cu un baiat care ține scrisoarea lăsată de mine acum cateva secunde.

- Oh, mulțumesc! Spun eu luând scrisoarea si zâmbind larg.

- Cred că era pentru cineva important dacă te bucuri așa mult, îmi răspunde el, întorcându-mi zâmbetul.

- Nici n-ai idee, respir eu cuvintele lente, lăsând vântul să-mi fure câteva șuvițe de păr castanii în vânt.

- Ce-ai spus, nu te-am auzit?

Am vrut să repet, dar am rămas șocată când l-am văzut apropiindu-se de mine. Era așa de aproape încât îmi putea auzi și gândurile... îmi provoca o senzație de pericol.

- Era pentru tine, spun eu. Era- pentru un străin, pentru cineva care ar fi vrut să-și irosească timpul vorbind cu mine.

De ce am spus asta ?

Ce să mai- acum sigur crede că-s vreo ciudată.

Nu-mi răspunde imediat, dar gestul pe care îl face îmi redă încrederea în mine.

Ia scrisoarea, apoi o împăturește grijuliu si o plasează in ghiozdanul lui cu imprimeu militar.

Ce dulșe...

- Îți voi raspunde, îmi spune când vede adresa mea notată la marginea foii. Pana atunci, la revedere!

■■■■■■■■■

Fragmente din Jurnal | 01

O scrisoare primită, o scrisoare trimisă,

Repetăm mereu procedeul acesta, cu euforie.

O ieșire în parc o dată-n eclipsă,

Erai un drog, luat drept doctorie.

De ce îți e rival, dacă mă salvează

De tine; Bagi fitile.

Nu ma forța, încetează.

Nu tot ce-s albe, sunt pastile.

Ai grija cum te privești.

Oglinda poate fi înșelătoare.

Nu spune ca iubești.

Daca e doar o achiziționare.

Primavara | Vol I din colectia "Anotimpuri"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum