Tu esti sora lui Marco. Acesta e prieten foarte-foarte bun cu Jean, tipul pe care il iubesti. Il visezi in fiecare noapte. Tu incerci sa ii spui ca il placi, dar nu te asculta. Mereu schimba subiectul atunci cand isi aude numele. Azi, ii vei spune tot ce simti si tot ce speri in acest moment, este sa te placa si el ca sa nu te faci de rusine in fata lui. Te duci la Jean care era in sala de mese, l-ai luat de mana si l-ai tras afara, fiindca nimeni nu vroiai sa auda sentimentele tale fata de Jean. Erati afara, tu inca il tineai de mana. Ai uitat de acel detaliu, pierzandu-te in ochii lui.
"Poti sa iei mana, sa stii." spune el
"Oh... Scuze. Am uitat complet de asta." spui tu si incepi sa iti freci ceafa.
"Deci... De ce m-ai luat de la sala de mese?" spune Jean nelamurit
"Jean, vreau sa iti spun ceva..." spui tu emotionata
"Jean... Eu te plac. Nu. Nu te plac, te iubesc. Te rog, daca nu simti la fel sa nu faci misto de mine." spui tu si strangi din ochi
"Nu, nu, nu. Merci ca mi-ai zis. Acum pot sa fac asta." spune el, te apuca de barbie si te saruta suav pe buze. Amandoi va doreati asta asa de mult, de asa mult timp.
De atunci, totul s-a schimbat intre tine si Jean. Nimeni nu a mai indraznit sa se ia de timiditatea ta deoarece Jean iti lua mereu apararea si se lua la bataie pentru tine. Erai si tu apreciata de un baiat care te iubeste.
