Camera Samantei

100 13 3
                                    

Bătăi apăsate și repetate se aud în ușa camerei mele incuiata. O voce caldă se aude printre crăpăturile ușii :
"Sunt Miller, știu ca nu ne cunoaștem foarte bine și deaia vreau să intru."
"La oră 5 jumate dimineața vrei să facem asta? Dah...Așteaptă o secundă să iau ceva pe mine..."
"O dar vai o fata asa frumoasa ca tine sta dezbrăcată la 5 jumate dimineața? Câns oricine poate să spargă ușă?"
*amândoi au început să radă*
Corpul Samantei era acoperit de un pulover lung negru iar picioare erau acoperite partial în niște pantaloni scurți negrii.

""O dar vai o fata asa frumoasa ca tine sta dezbrăcată la 5 jumate dimineața? Câns oricine poate să spargă ușă?"*amândoi au început  să radă*Corpul Samantei era acoperit de un pulover lung negru iar picioare erau acoperite partial  în niște pantal...

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

"Wow!asta însemna la tine îmbrăcată?!"
" Tu vorbești ?!Care ai pe tine un short și atât?! Uh cât tupeu! 😂"
"Te corectez scumpă Sam eu nu am zis ca sunt îmbrăcat sau dezbrăcat...Nu am zis nimic de tinuta."
"Bine zis. Despre ce ai vrea să vorbim?"
"Pai ,cum ai ajuns la Boston,de unde ești ?"
"Încep eu?"
" Dacă vrei...."
" Sunt din Germania mai precis din Berlin.Mamă și tatăl meu au murit în urma cu 2 ani intr-un accident de mașină. Iar eu de atunci îmi caut un loc de muncă dar bine înțeles îmi continui și studiile. Acum rândul tău "
" Condoleanțe, îmi pare sincer rău pentru pierderea ta ...Este destul de ciudat...Și eu sunt din Germania dar nu din Berlin ci din Polsdam.Mamă este încă vie dar tatăl meu a murit facandu-si meseria."
"Ce meserie avea?"
"Era soldat."
Câteva lacrimi calde și grele i s-au prelins fetei pe obrajii fini.De odată Miller a luato ușor în brațe și a atinso delicat cu buzele pe frunte.Fata se oprii și spuse:
" Dacă tată m-ar vedea ca plâng sigur mi-ar spune ca nu sunt fata lui.Eu sunt puternică și curajoasă."
Și un zâmbet i se așterne ușor pe față.
"Asa vreau și eu să fii. Nu îmi place să văd ochisorii aia frumoși să roșească și să plângă."
Și fara să vrea fata îl pupa pe obraz.
"Uhm.Scuze, a fost un gest reflex."
"Nu-i nimic,îmi plac gesturile tale reflex"
"Mă bucur...ești primul după părinții mei care le primește"
*Ambii rosira*
"Vrei să rămân cu tine în cameră?"
"Daca vrei da. Dar mai întâi du-te și i-ati ceva pe tine."
"Dar nu pot să dorm îmbrăcat"
"Nici eu dar sunt cu cineva de față uite ca dorm.Așa ca... "
"Eu nu sunt nesimțit să mă uit la decolteul tău sau oriunde altundeva ...."
"Nu contează,eu sunt mai pudică..Și nu îmi place"
" Bine eu nu ! Noapte bună"
Amândoi s-au pus în pat și și-au închis ochii. Băiatul dormea la margine și fata la perete.Acesta a luat trupul fetei în brațe și au ramas așa până dimineața.
------------------------------------------------------
Sper ca va place cartea mea.Iar azi voi face maraton de capitole.Dacă Sunteti curioși v-asi ruga să îmi sa-ti steluțe și să citi în continuare scuza-ti-ma pentru greșeli.



Baiatul Din TrenUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum