-Esti o rusine pentru familia asta,Yujin! Ce o sa zica lumea cand o sa auda ca fiica unui avocat a fost vazuta pe strada,la ora 12 noaptea,plangand?!tipa tatal meu.
-Tie chiar iti pasa numai de ce crede lumea? De ce nu te intereseaza si motivul pentru care eram atunci afara? Un tata normal...
-Draga mea,ma intrerupe el,in lumea asta banii si reputatia sunt cele mai importante lucruri. Pe locul doi este familia,da? Asa ca daca o singura daca mai creezi o problema,nu o sa mai fii fiica mea!
Si zicand asta,a iesit din camera,incuind usa.
-Iar astazi nu o sa mai iesi deloc din camera si nici mancare nu ai sa primesti!
Dupa asta,am auzit cum a plecat.
-Tată pe naiba!strig eu nervoasa.
Asta nu este prima oara cand se intampla asa ceva. Mereu creez probleme si mereu ma ameninta ca nu o sa mai fiu fiica lui. Daca stau sa ma gandesc,nici macar nu sunt fiica lui. Se comporta cu mine de parca as fi o ustensila. De multe ori mi-a zis ca regreta ca mama m-a facut. O inteleg pe mama de ce a plecat de acasa. Ah,de ce nu m-a luat cu ea?! Acum trebuie sa imi traiesc viata plictisitoare cu omul asta numit tata.
Ma trantesc nervoasa pe pat,langa laptop. Il deschid si intru pe un site cu stiri ca sa vad ce mai zice lumea de mine. Dar,asa cum se intampla mereu,nu este nimic despre intamplarea de ieri. Banuiesc ca tata iar a platit presa sa taca din gura.
Dau sa ies de pe pagina,dar o alta stire imi atrage atentia:
"Ieri la ora 23:45 a fost data o spargere la Banca Nationala din Seoul. Au fost gasiti 10 oameni decedati si 17 raniti. La locul faptei nu a fost gasit nici un indiciu care ar ajuta politistii sa gaseasca faptasii. Martorii au zis ca cei care au dat spargerea au fost 7 baieti ce aveau masti de gura si sepci pe cap,insa nimeni nu le-a putut vedea fata mai de aproape.
Politistii vor continua cercetarile pana cand vor gasi vinovatii. "
7 baieti cu masti pe gura si sepci? De ce mi se pare ceva cunoscut la detaliu asta? Ieri seara cand eram pe strazi si plangeam,au trecut prin fata mea 7 personae tot cu masti pe gura si sepci. Au trecut prin fata mea fugind,nepasandu-le ca plangeam. "Eh,sigur e doar o coincidenta."gandesc eu.
Inchid laptopul si il pun pe masa. Ma duc la geam si incep sa ma uit la frumosul oras din fata mea. Este abia 8:00 dimineata,deci strazile sunt foarte aglomerate. Multi elevei fug pe strazi,grabiti sa ajunga la scoala. Si eu trebuia sa fiu ca ei,dar tatal meu mi-a angajat profesori personali,zicand ca scolile din Coreea sunt prea demodate pentru familia noastra. Gandind asta ,m-am enervat din nou,injurandu-l in gand pe tata. Din cazua lui singurul meu prieten este telefonul,iar atunci cand ma intalnesc cu cineva de varsta mea este tot dintr-o familie cu fite cu nasul pe sus.
-Vreau sa fiu libera.vorbesc eu singura.
Aud un ciocanit in usa. Tresar putin fiindca eram profun scufundata-n gandurile mele.
-Da.strig eu.
Aud cum se descuie usa,intrand tatal meu cu cu o tava cu mancare.
-Uite,imi pare rau pentru mai devreme. Nu ar fi trebuit sa iti spun toate astea. Poftim,mananca-ti micul-dejun.
-Tata,pot sa imi dau seama mereu cand minti. Niciodata nu iti va parea rau pentru cea ce ai fa ut. Spune-mi ce mai vrei de la mine.ii raspund eu nervoasa
-Vreau doar sa mananci asta.
-Cumva ai pus ceva in mancare ce ma va face o fiica asa cum iti doresti tu? S-o crezi tu ca voi manca ceva adus de tine!
-Esti o nerespectuoasa,asa cum ma asteptam. Am vrut sa fiu bun,dar nu mi-ai dat ales. Asta e doar vina ta.imi spune el,incruntandu-se.
Si zicand asta,a scos un spray si mi-a dat in nas. Eu am inceput sa tusesc,cazand pe covor.
-Pregateste-te de noua viata,Yujin. Daca faci probleme si de data asta,o sa se intample ceva rau,din nou.
Si dupa asta,tot ce am auzit au fost pasii servitoarelor ce au venit in camera.
-+-+-+-+-+-+-+-
-Oh,te-ai trezit.aud o voce.
Imi deschid cu greu ochii si observ ca sunt in sufragerie,intinsa pe canapea. Pe scaunul din fata mea statea un domn de vreo 50 de ani,imbracat in costum.
-Cine est?intreb.
-Sunt doctor Park Shinyoo. De acum incolo voi fi psihologul tau. Incantat de cunostinta!
Cand i-am auzit cuvintele,m-am ridicat nervoasa de pe canpaea si am inceput sa strig:
-Iti bati joc de mine?! Psiholog?! Acum tatal meu ma crede nebuna?!
-Va rog sa va linistiti,domnisoara...
-Tu sa nu imi spui mie ce sa fac,da?! Mai bine mor decat sa fiu luata drept nebuna.strig si mai tare.
-Lasati-ma sa va explic. Nimeni nu va ia drept nebuna. Sunt aici ca sa va ajut sa va schimbati comportamentul. Incetul cu incetul,cu ajutorul meu,o sa deveniti fiica pe care domnul avocat isi doreste sa aibe. Tot ce trebuie sa faceti este sa imi ascultati sfaturile,bine?
-Si daca nu vreau sa devin fiica perfecta?
-Imi pare rau,domnisoara Yonjin,dar nu aveti de ales. Stiti deja ca sunteti o rusine pentru tatal vostru,asa ca pe vrute sau nevrute o sa va supuneti si mie si lui si o sa deveniti o persoana cu care domnul avocat se va mandri,nu ceea ce sunteti acum.
La auzul cuvintelor lui,paharul s-a umplut. Nervoasa,am fugit rapid din sufragerie,iesind apoi din casa. Am inceput sa o iau la fuga pe strazi,ducandu-ma undeva,habar nu am unde.
"In nici un caz nu ma intorc in iadul ala!"gandesc eu.
+++++++++++++++
O noua carte. Yey!
O carte in care o sa imi arat mintea de criminal. Jk ㅋㅋㅋ
Sper sa va placa. ^^
+++++++++++++++++
CITEȘTI
Criminal | taehyung
Fanfiction"Oricat de pura este inima unui om,ea poate sa devina intunecata. Mult mai rapid decat iti poti imagina."
