M-am aşezat pe scaun, punându-mi ghiozdanul pe locul liber de lângă mine. Trenul e aproape gol la ora asta, nu voi încurca pe nimeni. Imi scot grijuliu blocul de desen si creionul din rucsac si încep să îmi las gandurile sa scape pe coala albă. Tot ce am gândit dar lipsa curajului m-a împiedicat să spun curge pe foaie şi creionul parcă se mişcă de unul singur, făcând mişcări repezi si repetate dând naștere unui desen sumbru şi încărcat cu energia negativă acumulată pe parcursul zilei. Mişcările trenului nu sunt foarte prielnice schiței mele, creionul meu o ia razna din când in când datorită lor.
Îmi place să desenez. Îmi permite să spun tot ce vreau să spun. Îmi permite să fac ceea de ce ma tem cel mai tare. Imi permite sa vorbesc. Îmi permite sa îmi exprim opiniile, imi permite sa urlu, îmi permite să mă elibereze.
Şi după prima zi la colegiul de arte, sincer îmi venea sa urlu din toţi plămânii.
Cladirea aia exagerat de mare, exagerat de ordonata si mult prea silenţioasă pentru un loc in care sunt adunaţi mai mult de 1000 de adolescenţi îţi dădea fiori. Am muncit de când mă ştiu pentru un loc in acel colegiu, iar acum ca voi învăţa acolo vreau să mă întorc înapoi în scoala primară, unde nimanui nu ii păsa de examenele ce ne păşteau in viitor.
Ma opresc din a desena, pentru a observa baiatul îmbrăcat in blugi si un tricou spălăcit, cu părul uşor ciufulit si căştile în urechi care se aseaza pe scaunul din faţa mea, fără să se mai deranjeze să mă întrebe dacă este ocupat.
Ce nepoiliticos plin de sine. Muzica pe care o asculta la căşti răsuna exagerat de tare. Îmi place muzica. Muzica liniştită, lentă, cu un mesaj anume de transmis, acel tip de melodie care iti pune vocea in valoare; ce ascultă el este total opusul.
Îmi arunc privirea spre bagajul asezat la picioarele sale, zâmbind in interiorul meu. Este băiatul pe care tatăl meu l-ar iubi din tot sufletul. Băiatul cu care s-ar mândri peste tot, in fiecare zi. Footbalul este pasiunea lui din totdeauna. Individul din faţa mea are un echipament de fotbal in geanta mare pe care o lasă indiferent pe podeaua murdară. Corpul său nu e asa de slab dacă dai puţină atenţie. Muşchii încordaţi nu sunt scosi prea bine in evidenţă datorită tricoului, dar corpul lui este perfect tonifiat.
Am schimbat pagina, revenind la alta coală alba pe care am inceput sa trasez liniile care au inceput rapid sa contureze portretul baiatului prins de muzica si de peisajul fugitiv vazut prin geamul murdar pe care isi sprijinea fruntea transpirată.
Era incredibil cum ochii sai albastri ieseau in evidenta din cauza luminii care patrundea in vagon. Pielea sa palida era intr-o armonie perfecta cu culoarea rozalie alea buzelor sale. Inima imi batea cu putere in timp ce detaliile fetei sale apareau pe fata mea.
Trenul s-a oprit brusc, făcându-mi inima să se oprească in speranţa ca individul din faţa mea nu a ajuns la destinaţie.
Îmi acoperar schiţa cu rucsacul, începând să caut un anume obiect în timp ce urmăresc disperat băiatul misterios îndepărtându-se rapid. Îl privesc prin geamul murdar în timp ce silueta i se pierde în mulţime şi dispare.
--------------------
Salut omuletilor.
Este un capitol scurt, dar este primul, iar capitolele se vor lungi cu timpul.
Această carte NU este doar meritul meu.
Colaborez cu @itssconchobar care are de asemenea niste idei geniale, iar combinate, minţile noastre fac o treaba buna.
Continuati să citiţi babes, nu veti regreta. Promitem.
All the love #QueenC69&Hailey.
