Locul unde magia exista

Plecarea

Era dimineata. Lumina patrundea in camera pe fereastra micuta. Am deschis incet ochii si am inceput sa ma gandesc la noaptea trecuta. Nu imi venea sa cred ceea ce se intamplase. Era totul asa de bizar. Trebuia sa fac ceva ca sa imi tin mintea ocupata asa ca am sunat-o pe Jenna si am rugat-o sa-mi imprumute niste bani. Dupa nopatea asta tot ce vreau e sa ajung acasa. 

M-am ridicat din pat, m-am imbracat si am pus cateva haine intr-o geanta de calatorie mica. Urma sa ma intalnesc cu Jenna si sa-mi cumpar biletul de autobuz catre casa. 

-Buna, Sheba! Ce faci?

-Buna, Jenna! Am venit dupa bani, am spus eu cu o urma de tristete in voce.

-Cum de mergi acasa? Credeam ca ai de gand sa petrecem Craciunul impreuna…

-Am nevoie de o pauza! Orasul asta ma oboseste! Agitatia ma oboseste! Nu credeam ca o sa  mi se intample asta vreodata dar uite-ma cum plec.

-Si Eduard? Nu sunteti impreuna?

-Ce?! Evident ca nu!

-Mda. Zi de cat ai nevoie.

-Drumul costa 25 de dolari dar o sa am nevoie si de ceva mancare. Da-mi 50 de dolari.

-Poftim! Ne mai vedem gagico! Sarbatori fericite!

-Mersi! Ceau!

Am luat banii si am pornit spre autogara. Vremea de afara imi accentua starea negativa pe care o aveam. Vantul batea destul de tare si norii incepura sa cearna fulgii de zapada. 

Doamna de la ghiseul de bilete nu parea prea amabila asa ca am platit biletul si m-am afundat in gandurile mele. Ma gandeam sa o sun pe mama, dar nu vroiam sa afle ca voi sosi pentru ca  astfel ar fi facut o multime de pregatiri. Uram pregatirile si chestiile planificate pana la cel mai mic detaliu. Uram faptul ca trebuia sa stau la mama si nu stiam  ce o sa fac  cand voi veni inapoi. Poate mai bine era sa nu ma duc acasa. Nu mai aveam prea multi bani si trebiua sa ma descurc. Mi-am amintit ca aveam cardul de urgente unde erau mereu bani pusi deoparte. Nu-l folosisem niciodata de aceea uitasem de el. Acum mai ramanea doar sa vad unde ma voi duce.

M-am urcat in autobuz foarte plictisita.  Era aproape ora 11 dimineata iar afara cerul era inca intunecat din cauza norilor si ningea. Eram asa fericita ca voi pleca din Jackson. M-am asezat pe un scaun de langa geam si langa mine s-a asezat o batranica. Avea parul argintiu prins in coc, iar ochii verzi sclipeau precum smaraldele. Era destul de solida dar parea simpatica. Pe chipul ei se citea blandetea

- Buna ziua, draguta! spuse ea cu o voce subtire .

-Buna ziua!

-Deci unde mergi?

-Inca nu m-am hotarat… am spus eu nu prea amabila.

-Hmm… tineretul din ziua de azi!  Mereu nehotarat. Ce zici sa vii in Brownsville? Acolo stau eu. Ai putea petrece Craciunul cu mine! Sunt singura pana cand o sa ajunga nepotul meu.

-Brownsville e aproape de Holly Springs?

-Este dupa Holly Spring. As fii incantata daca ai veni. Mi-ar prinde bine putina companie si nu iti cer nici bani. O sa iti prezint si pe nepotul meu! E un baiat tare simpatic! 

-Nu stiu ce sa zic…

-Oh, draguta! Accepta doar! 

Eram confuza. Ce batrana ar chema pe cineva pe care abia l-a intalnit acasa la ea? Totusi mi se parea amabila si nu credeam ca era vreo criminala sau vreo hoata asa ca am acceptat. Si mai era si nepotul ei care ma facea sa ma gandesc la asta.

-Si  ce ati facut in Jackson? am intrebat destul de curioasa.

-Imi place sa ma plimb. Asa alung singuratatea! Tu de ce nu mergi la parintii tai?

-Nu-mi place sa stau cu mama. De obicei stau singura in Jackson si ma descurc. Vorbesc cu ea doar la telefon.

-Ai iubit?

-Am iubit si o sa mai iubesc…

-E bine sa iubesti. Toti ar trebui sa iubim mai mult si sa uram mai putin. Cu siguranta nepotul meu va fi fericit sa te intalneasca. 

-Sa speram, am spus eu amuzata, gandindu-ma la ce fata va face nepotul doamei cand va afla ca a adus o straina in casa. Care este numele dumneavoastra?

-Ophelia Swift. Al tau?

-Sheba Evans.

Batranica avea un nume sofisticat pe care nu l-as fi ghicit niciodata . Restul drumului am contiunuat sa vorbi despre tot felul de lucruri plictsitoare si la fiecare fraza mentiona de nepotul lui incat cand il asteptam si eu cu nerabdare.