Aceasta este o scrisoare deschisă pentru sufletul meu.
"Dragul meu,
Am încercat în zadar să te contactez. Cred că zona ta este lipsită de semnal, iar eu sunt lipsită de mine. Simt un gol adânc în stomac şi oglinda nu mai reflectă imaginea mea, practic nu mă mai recunosc.
Prin această scrisoare vreau să îţi aduc la cunoştinţă ceea ce cred că ştii deja: sunt distrusă, emoţional!
Duc lipsă de iubire de mine însumi, de respect de sine şi încredere.
Dar în rest sunt bine. Aş vrea să mai am ceva semne de la tine, să ştiu că încă eşti acolo şi că eşti bine.
Îţi simt lipsa acut şi la fiecare pală de vânt sper ca vei reveni 'acasă'.
Ştiu că eu nu am casă, dar sunt câteva persoane pe care le-aş putea numi aşa. Casa este unde inima ta e.
De aia te caut în disperare. Tu ai plecat cu inima şi cu sentimentul de familiaritate.
Aş fi dispusă să şi cad la un acord cu tine, să îmi recapăt încrederea in mine.
Promit să nu te mai fac să plângi,
atât de des.
Promit să nu te mai oblig să îngenunchezi .
Promit să am grijă de tine,aşa cum pot şi cum ştiu.
Dar nu îţi promit că nu mă voi întoarce de unde am plecat. Nu îţi pot promite că nu te voi mai încărca cu sentimente.
Nu pot face multe pentru tine, dar pot să te fac fericit, sau măcar să încerc, sau măcar pentru moment. Aşa că te rog să te întorci.
Cu durere în mine,eu! "
