My Last Days (1D Fan Fiction) [Prima Carte Din Seria "Two"]

Saptamana 6

Saptamana 6:

Luni: De dimineata Niall a avut grija sa ma trateze ca pe o printesa. Nu m-a lasat sa ma ridic din pat decat ca sa ma duc la baie. 

Cred ca Niall a crezut ca am cazut in toaleta la un moment dat dar eu pur si simplu ramasesem in fata oglinzii din baie. Nu mai aratam a eu. Aratam ca un schelet ambulant. Oasele parca se luptau sa iasa afara de sub piele, venele parca se colorau mai mult cu fiecare secuda si ochii mei se faceau culoarea nisipului. Nu stiu ce vedea Niall la mine, eram doar un cadavru, doar atat. Si nu numai ca aratam ca unul, ma si simteam asa. Fiecare secunda petrecuta in picioare ma darama mai tare. 

Se pare ca doctorul i-a spus lui Niall ca nu pot sa ma deplasez prea mult si ca trebuie sa aiba grija cu mine pentru ca azi nu am facut absolut nimic. Am stat cu Niall si am vorbit, am ras si ne-am uitat la desene animate. A fost o si frumoasa dar durerea de cap care incepe sa se instaleze pe partea frontala a capului meu ma anunta ca trebuie sa ma culc. Stii, e ciudat. Eu dorm cu toate ca peste cateva saptamani o sa dorm continu. Pana la urma oricum mor...

Marti: Durerea de aseara nu a trecut. Iar am ajuns in spital. Doctorii spun ca sunt in pericol si ca nu cred ca o sa ma mai lasa sa plec acasa. Ei bine multumesc de instiintare! Nici nu stiam ca sunt in pericol, nici nu stiam ca o sa mor, nici nu stiam...

Mary si Niall mi-au promis ca o sa stea cu mine in permanenta dar eu nu vreau sa ii chinui. Presimt insa ca ce vreau eu nu va conta prea mult....

Ma gandesc acum destul de serios sa provoc o cearta cu cei doi doar ca sa se supere pe mine si sa plece. Prefer sa sufar eu in locul lor pentru ca in timp ce ei o sa mai fie pe lumea aceasta mult timp eu oricum mor.

Miercuri: Astazi mi-am pus in aplicae planul. Nu mai stiu de la ce a pornit cearta in sine dar stiu ca le-am spus niste cuvinte foarte urate. Le-am spus ca nu am nevoie de ei, ca nu sunt un copil de care sa aiba grija si, cel mai urat, i-am spus lui Niall ca nu sunt subiectul lui de caritate.

Nu stiu ce a fost in capul meu de fapt. Amandoi au plecat imediat de langa mine si nu cred ca se vor mai intoarce....

Singuratatea ma doboara, in ciuda faptului ca oricum mor.

Joi: Ma doare. Nu capul, nu burta, nimic din ce ar putea cauza tumoarea. Ma doare inima. Am simtit cum pocneste in momentul cand am deschis ochii de dimineata si scaunele de langa patul meu erau goale. Nu stiu cum sa iti expilc in cuvinte sentimentul. Acum incep sa inteleg de ce in carti descrierile inimilor rupte sunt atat de clicheice. Nu cred ca poate cineva sa descrie sentimnetul cum trebuie, cred ca e imposibil…

Ma culc la loc, sau il pun pe doctor sa ma adoarma. Nu mai vreau sa stau singura in camera asta anosta…

Logica lui Shay: Dormi cat poti, pana la urma oricum mori.

Vineri: Aseara am avut un vis ciudat. Nu avea culori, era doar negru dar vocile se auzeau tare si clar. Le-am recunoscut ca fiind a lui Niall si a lui Liam. Cred ca discutia a sunat cam asa:

-Ai auzit ce a spus, Niall! Nu are nevoie de tine, hai acasa!

-Nu plec nicaieri! Stau aici pana se trezeste!

-Niall este o pierdere de timp!

-Poftim?!

-Am spus ca e o pierdere de timp!

-Niciodata sa nu mai spui asa ceva! Liam, pleaca in momentul asta! ACUM!

Apoi s-a facut liniste si eu m-am trezit. Nu era nimeni.

In fond, de ce ar fi? Oricum mor.

Duminica: Stiu ca ieri nu am scis dar sincer nu am simtit nevoia. De ce sa scriu ca am stat singura? Vezi, am avut un motiv intemeiat. N-as fi scris nici azi pentru ca tot singura sunt dar m-am simtit prost pentru ca te ignor asa si am spus sa iti explic totusi de ce lipsesc.

Am ajuns la o concluzie, numai tu imi esti un prieten potrivit. Tu nu vei suferi cand am sa plec, tu ma asculti si cred ca adanc in filele tale ascunzi o inima care ma iubeste. Tu esti singurul meu prieten.

Dar de ce as mai avea altii? Oricum mor.