Iubirea ca o armă

My Story

Păi,cum să incep? ... Eu sunt Joanna ,un nume mai bun nu se putea ,locuiesc in America de Nord, mai exact într-un oraș mic în apropiere de New York. Am 16 ani și sunt o fire mai introvertită și retrasă . Îmi place să-mi petrec timpul singură , în locuri slab iluminate , ascultând muzică sau scriind . Sunt un fel de liliac.
Căsuța de lângă cimitir este locul meu ideal , acolo mă simt vie , sa zic așa.
Bun.. să vă povestesc puțin cum mă simt ? Viața mea inutilă?
Până la 14 ani am locuit în Italia, cu tatăl meu. În primii ani ai copilăriei am fost fericită și plină de viață, aveam mulți prieteni , cum erau și ceilalți copii de 9-10ani de altfel . Însă , în anul în care împlinisem vârsta de 11ani , tatăl meu începea să aibă un comportament ciudat , ușor pervers cu mine. Credeam că nu e nimic îngrijorător și că o să înceteze. Dar ăsta a fost doar începutul iadului meu .
Tata începuse o afacere ilegală cu prostituate ,iar eu fiind ușor prea dezvoltată pentru vârsta mea , m-a băgat și pe mine în mizeriile lui . "Bucata principală" ..
Probabil e greu de crezut că un tată îi poate face așa ceva fiicei sale , asta în condițiile în care, aparent, o iubise și răsfățase încă de bebelușă.
Nu vă pot descrie cum s-au scurs acești 3 ani în care am fost o prostituată.. Nu mai aveam prieteni , de școală mă lasasem din cauza umilințelor , nu mai puteam comunica nici cu mama ,tata îmi tăiase toate punctele de acces la viață civilizată. Practic, eu nu mai aveam suflet. Eram doar o bucată de carne , cu care alții "își făceau treaba" . Am fost de multe ori pe punctul de a mă sinucide , dar nu mă lăsau .. aveau nevoie de mine ..mă rog , de .. ahh nu-mi mai pot aminti ,a fost ÎNGROZITOR! Am jurat că dacă voi scăpa , nu o să mai pomenesc de tatăl meu și de copilăria mea.
Dar ,ca prin miracol , la un moment dat afacerea tatălui meu a început să ia mari proporții și a devenit "celebră", asta permițând poliției investigația .
Nu a mai durat mult și poliția a făcut ceea ce trebuia . Afacerea ilegală a tatălui meu a fost curățată definitiv.
El a fost condamnat la 30 de ani de închisoare, iar eu IN SFÂRȘIT am fost eliberată și încredințată în custodia mamei, în America.
Speram la o viața mai bună ... Și într-un fel este , dar tot mă simt la fel de singură și izolată.
Se pare că nici mama mea nu ducea o viață tocmai roz. Avea un iubit violent , cu care stătea din nevoie , suferea de mania avuției , să zic așa. Era o femeie căreia îi plăceau banii , bărbații și aventurile. Atunci când am ajuns la ea nici măcar nu mi-a dat importanță, m-a înscris la un liceu , iar apoi a plecat într-o vacanță luungă în Maldive .
Neavând niciun suport moral , a trebuit să mă descurc singură și nu am reușit să mă integrez in societatea de acolo.
Am fost nevoită să apelez la un psiholog , dar nu aveam suficienți bani încât să mai și "supraviețuiesc", așa că am renunțat. Eram diagnosticată cu depresie severă , iar în momentul în care am încetat tratamentul progresasem mult. Degeaba.. pentru că viața mea se tulbură odată cu reîntoarcerea mamei și a iubitului ei. Haos. Agitație. Alcool. Certuri uneori lăsate și cu violențe fizice. Făcusem tratamentul degeaba...
Iar liceul era la fel de necruțător cu mine .
Neavând prieteni , eram catalogată drept ratată și eram adeseori sursa de amuzament a celor populari. Liceul era al doilea loc unde mă simțeam ca un evreu în perioada nazistă . Aveam și eu o bucurie , cățelușul meu. 💜
El , spre deosebire de mine , era plin de viață și iubitor , mă făcea și pe mine să zâmbesc.

Aceasta este viața mea . Deși sunt afectată considerabil , prefer să nu vorbesc cu nimeni despre ce simt. Oricum nu aș avea cu cine :)))