Iubirea ca o armă

A doua și prima întâlnire

Eu: - Tu?! Ce coincidență! , râd eu într-un mod ciudat , încercând să nu par speriată.
David: - Da, și pe mine mă miră .. Mă bucur nespus să-mi încânți privirea din nou!
Eu încerc să mă apropii și mă așez lângă el , pe bancă.
Pentru câteva momente timpul se oprește în loc. Nu știu de ce , dar încep să am emoții. Îmi transpiră palmele, obrajii îi simt ușor îmbujorați , respirația mi se îngreunează. Și totuși liniștea aceea sacră este spulberată de intervenția lui :

David:Nu m-ai căutat .. Chiar am așteptat mult să-mi dai mesaj. Spune el cu un puternic regret evident .
Eu rămânând fără glas. Ezit puțin , apoi cu o voce ușor tremurândă , îi răspund
Eu: Nu..
David: De ce ? Replică el foarte rapid , puțin indignat.
Eu: Păi.. Vrei sa știi adevăratul motiv ?
David: Normal!
Eu: ...
David: Sunt urât? Îți displac fizic sau ?
Dacă te deranjez pot pleca ..
Eu: Nu!! Nu are legătură asta . Ai un chip alcătuit cu trăsuri foarte
frumoase.. Și pari și drăguț așa..
David: Vaii , îți mulțumesc frumos . De asemenea tu ești deosebit de armonioasă , atat fizic , cât si ca aparitie așa...îmi placi mult.

Dar atunci care este motivul pentru care nu m-ai căutat?
Eu: Pai..
În primul rând, eu nu dau mesaje băieților, spun eu cu o voce de copilă, încât și eu aș fi râs de mine.

Se auzi un râs subtil , dar părea că nu este unul răutăcios.
Eu: În al doilea rând , mi s-a părut ciudat momentul întâlnirii noastre. Așa că am crezut aceea că Nicole , noua mea dușmancă , te-a pus să-ți bați puțin joc de mine .
Și în al treilea rând , am avut o perioadă mai ingr.... mai...ăăă.. ocupată din cauza proiectului .
David: Nu cunosc nicio Nicole .
Eu: De ce te-as credea ?
David : Ăă.. Pentru că așa este .. uite.. îți voi spune câteva lucruri despre mine , așa încât să mă cunoști mai bine , să vezi că nu mint.
Eu: Sunt de acord.
David: În primul rând, mă numesc David , asta știai deja, am 20 de ani și locuiesc în New York . Aici am avut până de curând bunicii , în caz că te întrebai " și ce naiba caut eu pe aici ?" . De fapt doar bunicul meu mai era în viață ... Era.. Îl cunoști și tu
Eu: Da? De unde ?
David: Fostul director al liceului la care înveți tu, este bunicul meu . A ieșit la pensie acum trei ani .
Eu: Aa .. Îmi pare rău , sunt aici doar de doi ani , nu am auzit de el . Și condoleanțe ! Dumnezeu îl va odihni în pace !
David: Să sperăm , mulțumesc !
Eu: Da.. Și?... Cum poți să-mi explici faptul că cică " mă placi "? Sau și mai important ... De unde mă știi tu și cum s-a făcut să fii tu acolo , la timpul potrivit? E cam suspicios , nu a fost o înscenare prea realistă .
David : Cum ți-am mai spus , nu te cunoșteam și s-a întâmplat să fiu acolo în acel moment , poate critic pentru tine . Îți știam doar numele . L-am auzit adresat ție în injuriile grupului aceluia.
Eu: Hai pe bune .. M-ai lămurit complet așa .. Mă rog , nici nu mai contează . Dacă voiai să vorbești cu mine , mă căutai .
David: Off..mai , aveam niște acte ale bunicului de luat de la liceu , pentru că deja era în stare critică atunci la și ne așteaptam la... Mda
După s-a întâmplat decesul propriu-zis.. și am fost , și sunt devastat.. nu prea mi-a stat gândul în altă parte .. știi ? El mi-a fost și tata și mama pănă la optsprezece ani și a însemnat totul pentru mine . Încă sunt in o ușoară depr... Mă rog ideea e că nu am mai avut poftă de a trăi de atunci .. si...
Dar acum că te revăd parcă sunt fericit și am mai uitat din povara aceea .. Îmi pare rău dacă ți-am lăsat impresia că mă joc cu tine .. chiar nu am vrut ...
Eu:.. Am înțeles. Nu-i nimic . Tu să mă scuzi că am fost o ipocrita. Știu foarte bine prin ce treci ... Îmi cer scuze pentru egoismul meu .. Chiar îmi pare rău .. nu știu ce să mai zic .. Tu sufereai după pierderea eroului tau și eu...eu.. Mie îmi ardea de prostiile mele ..
David: Eh.. îți înțeleg reacția, nu trebuie să te scuzi ... Ești tare adorabilă când faci asta . Și ce zici ? Crezi că îmi acorzi șansa de a te cunoaște mai bine ? La un suc de exemplu
Atunci incepe să mă înroșesc toată , respirația mi se blocase , începusem ușor să tremur și stomacul parcă zbura de emoții, dar era o senzație al naibii de plăcută.
După câteva momente de ezitare , reușesc să-mi controez corpul și îi răspund cu un mare zâmbet pe față :
Eu: Ăăm.. ok ... Măcar atat pot face, după ce am fost atât de nesimțită.
Și te rog nu mă mai face adorabilă , nu vad nimic adorabil la mine .. și de fapt , nu e nimic adorabil la mine .. Nu mă mai consider de pe la unsprezece ani așa.
David : Ba da, ești! Chiar foarte adorabilă și foarte frumoasă . Te rog nu mai spune lucruri negative despre aspectul tau , că mă superi grav ! Înțeles?
Eu: Nu . Și nu te mai comporta precum un sef , chiar dacă ești tu mai mare cu vreo 4 ani !
David : Pe asta o mai vedem noi ..
Eu: Poate eu voi fi șefa ta . Te-ai gândit ?
David : Mă faci să râd . Chiar ești adorabilă !
Eu: Eh hai că ai dat-o pe asta .. M-ai făcut praf ! ,spun eu raznad cu gura până la urechi
Ai simțul umorului , îmi place !
David : Si tu .. îmi placi !
Eu: Mulțumesc ... Cred ?..
Se face foarte tranziu , trebuie să plec .Ne vedem ! Nopate bună!
Spun asta deși știu că nu am unde sa merg .. Dar începeam să mă simt foarte ciudat , sentimente pe care nu le-am mai experimentat până acum .. așa că mai bine am plecat. Nu voiam să se întâmple ceva pe care nu pot stăpâni prea bine.
David: unde stai? Te pot duce eu cu mașina . Dacă dorești bineînțeles
Eu: Ah! Nu . Mulțumesc oricum pentru amabilitate ! O seară frumoasa!
David: Bine, deși îmi e greu să te las tocmai acum :)) . Noapte buna , Joe ! Abia aștept să ne revedem !

Mă îndepărtez ușor de el si decid să mă mai plimb puțin ,până ce voi găsi o soluție potrivită.
Dar băiatul ăsta m-a lăsat cu un sentiment așa ciudat , dar foarte plăcut . Mă face sa râd , oare cum a reușit asta ? Doar cățelul meu și domnul Maurice reușesc asta .. ciudat ! Asta sa fie atracția de la prima vedere ? Mă rog , cum o hiperbolizează unii "Dragostea la prima vedere? "
Ei bine , voi afla la întâlnirea cu el .