Fake Love

III. Întalnirea

Ce vrea sa spuna? Nu poate acum? De ce?-ma intrebam in timp ce intram in club.
M-am asezat la o masa mai retrasa apoi a venit Darcy care nu isi mai incapea in piele de fericire.
-Ce s-a intamplat?-am intrebat-o entuziasmata.
-Mike...
-Ce ti-a facut?
-Nimic rau stai linistita doar ca...
-Ca?? Nu mai mai tine in suspans!!! -aproape tipam la ea.
-M-a...sarutat!
-Ce?!?! Explica-mi tot. De la inceput.
-Pai... a venit...spre mine...si... -abea vorbea- mi-a spus ca nu vrea sa mai stea departe de mine si... vrea sa fim impreuna. Am...acceptat imediat si.. el m-a sarutat si a plecat. Nu am inteles de ce a plecat atat de brusc,dar...
-Vorbeste mai repede. Mor aici.-i-am spus nerabdatoare-
-Dar nu ma intereseaza plecarea lui brusca. Ma bucur ca il am si e al meu. Doar al meu.
-Ai grija...ok? Sti doar ca e prieten cu Jay si eu nu prea am incredere in ei. Sunt mult prea plini de sine si afemeiati. In fiecare seara ii vezi cu fete diferite.
-Ar fi trebuit sa ma incurajezi...-spunea trista.
-Eu doar iti spun la ce sa te astepti.-i-am spus si a plecat trista.
Off.. nu stiu de ce se supara.Mike oricum se va intoarce dupa liceu la orasul sau natal,Ipswich. In orice caz,avea de ce sa planga dupa el. Era un baiat atractiv,bine facut,nici prea inalt,nici prea scund,lat in umeri,saten cu ochi verzi si un ten perfect. Am vrut sa merg dupa Darcy,dar m-am gandit ca este mai bine sa o las sa se distreze alaturi de baiatul asta. Am impresia ca ma va lasa pentru el intr-o buna zi.
Mi-am luat gandul de la asta. Nu putea fi posibil. Am inceput sa ma gandesc din nou la Drew ce parca isi batea joc de bine. Voia sa ne intalnim,dar cand puteam eu,nu voia el. E asa complicat.

Toata noaptea am incercat sa dansez si sa par ca ma distrez cand eu,de fapt, ma gandeam numai la Drew. Mi-a pus capac fara sa stiu macar cum arata,cum se comporta,fara sa stiu nimic despre el. E un cosmar. Pe la ora 5 dimineata,am sunat-o pe mama sa vina sa ne ia. Ma mir cum am reusit sa o sun pe ea si nu am sunat pe altcineva la cat am baut. Mama a venit de indata si ne-a luat. Pe la 2 dupa-amiaza m-am trezit,fiind ravasita. Parul meu arata ca naiba,machiajul era intins pe toata fata,nu mai aveam aceleasi haine,eram imbracata in pijamalele mele albastre cu ursuleti si buline,nu-mi aduc aminte sa ma fi schimbat,dar in picioare aveam pantofii. Era asa ciudat. Si aveam o durere ingrozitoare de cap,o ameteala cumplita si vreo 20 de mesaje si vreo 4 apeluri de la...Drew. Ma uitam repede pe ele.
"Buna. Esti bine?" "Esti suparata pe mine?" "Te rog..raspunde-mi." "Kyla... Da-mi macar un mesaj sa stiu ca esti bine." "Imi e dor de tine,spune-mi ceva.Orice. Injura-ma,spune-mi ce vrei tu. Doar spune-mi :(." "Imi pare tare rau ca nu am putut iesii aseara. Si eu vroiam mai mult decat orice sa te vad."
Fara sa imi dau seama,citind aceste mesaje,m-au cuprins emotiile si fluturasii isi faceau prezenta in stomacul meu. In momentul acela am realizat ca el ma place. Doar ca varsta lui... la naiba varsta. Sunt majora. Fac ce vreau. Si ma voi intalnii cu el orice va fi, astazi. In orice circumstante.Sper sa nu regret asta...dar eu am incredere in vorbele lui. Abea astept sa ne intalnim.
"ăăm... scuze. Dormeam. Sti..aseara..oboseala. mna... imi pare rau ca nu ti-am raspuns si te-am ingrijorat atat de tare. Ne vedem,da?" I-am scris.
I-a luat ceva sa scrie,dar mi-a raspuns.
"DAAAAA!!!!ABEA ASTEPT!!!!!!" am chicotit cand am vazut cum scrisese.
"Pup :* "-nu m-am putut abtine.
"As vrea eu :(" mai bine ma abtineam.
Mi-am aruncat telefonul inapoi in pat si am fugit sa fac un dus. Mi-am scos cu greu fixativul din par si machiajul de pe fata. Dupa cateva zeci de minute pierdute sub dus,mi-am impletit parul si m-am asezat pe pat.
"La ce ora ne putem vedea?" -L-am intrebat curioasa.
"Pe la 19:30 e bine?"
"E perfect" am scris cu un zambet radiant pe fata.
Am auzit batai in usa si am spus foarte tare "INTRA!!!". Era mama mea. Oh nu...
-Cum a fost aseara?
-A fost bine. M-am distrat. Am cam intrecut masura cu alcoolul. Stiu. Imi pare rau.
-Nu de asta am venit. O data in viata faci 18 ani si devii majora. Am venit de altceva.
-Pentru?
-Acum ca esti majora o sa vrei sa faci anumite lucruri...
-Cum ar fi?-sper ca nu o sa vorbim despre...
-Sex. -mi-am dat o palma mintal-
-Oh,mama. Lasa-ma. Chiar nu vreau sa vorbim despre asta.
-Cum vrei tu. Eu iti spun doar atat. Fa-o cu persoana in care care ai incredere si vei sta cu ea multa vreme,poate toata viata si protejati-va. -cred ca deja eram rosie ca racu'.
-Mamaaaaa!!! Gata. Am inteles. Chiar nu vreau sa mai vorbim de asta.
-Bine,bine. -radea in hohote in timp ce iesea din camera-
-Maaaamaaaaaa!!!!! -Am strigat cat am putut de tare.
-Ce vrei?
-Unde e Darcy?!?!
-Am dus-o acasa. Se simtea rau de dimineata.
Cand am auzit asta,am luat telefonul si am sunat-o. Nu mi-a raspuns la primul apel,nici la al doilea,nici la al treilea...nici la al 11-lea. Deja fierbeam. M-am schimat repede in niste colanti negrii,o bluza neagra simpla,cizme negre,chiar daca eram in octombrie si mi-am desprins parul. Am luat-o la fuga pana la garaj,de unde am urcat pe motor si simteam cum mor din cauza adrenalinei si a nervilor ce fierbeau in mine. Inainte sa pornesc,i-am spus mamei ca plec cu motorul meu, mi-am pus casca si am pornit. Stiam totul despre ele. Nu mi-a fost greu sa il pornesc. Zburam printre masini si am ajuns in doua minute la casa lui Darcy. Am batut in usa ca o disperata si nu raspundea nimeni. A iesit o vecina spunandu-mi cu ura in ochi ca este la spital.
Am fugit pana la motor si am luat-o la goana. In cateva minute am ajuns si am fugit la camera de garda.
-Buna ziua! Unde este Collins Michelle Darcy?
-Ce este cu tupeul acesta? Va rog sa asteptati domnisoara.
-Nu astept nimic. Spuneti-mi imediat unde este sau fac reclamatie acestui personal!!! -am tipat la ea nervoasa.
-Etajul 3,camera 24. Nu cred ca va va lasa doamna... -nu am lasat-o sa termine,i-am spus un 'multumesc' scarbit si am plecat spre acea camera. Am luat repede liftul si am ajuns intr-o clipa. Am batut la usa,sa vad daca pot intra si mama si tatal ei erau cu ea.
-Buna ziua... e bine?
-Da. -mi-a raspuns mama sa fara puteri.
-Ce i s-a intamplat?-m-am grabit sa intreb,dar apoi am vazut... gipsul si am continuat-Cum?
-Cand a adus-o mama ta,ii era rau,era ametita si a cazut pe scari.Si-a fracturat piciorul drept. Am adus-o de urgenta la spital. Din fericire,va purta gipsul doar trei saptamani. Dupa aceea,timp de doua,trei sau chiar patru saptamani va trebui sa mearga in caruciorul cu rotile. Inca nu stim cum sa ii dam vestea. Ne bucuram ca ai venit...ai putea sa ii spui tu,te rog...-se uita fix in ochii mei plini de durere si lacrimi.
-Sigur,voi incerca. Voi fi aici,cand veti avea nevoie -am spus cu un zambet incurajator pe buze.
-Iti multumim - mi-a spus mama sa si m-a imbratisat.
-Este constienta?-am intrebat tematoare.
-Momentan,nu...dar in cateva ore,va fi. S-a lovit si la cap.
-Va asigur ca totul va fi bine. Sa vedem doar cum va primi vestea -ii citeam tristetea in ochi.
-Vedem...