II

72 8 0
                                    

Praf de diamante

Din abisul cristalin al marii
Spiritul ei privea bolta ce parea
Giulgiul negru al vrajitoarei cea rea
Lipsit de luminile pieirii

Plutea in deriva si se gandea
Cum ea putea rezista sclipirii
Acelor faclii ale nimicirii,
Cand aude o voce ca-i soptea:

"Scumpa mea copila involburata,
Te-ai preschimbat in spuma marii,
Dupa ce de valuri ai fost spulberata,

Dar aceasta in praf se va transforma
Si pe bolta cereasca tu vei urca
Dand sclipirii diamantului forma."

Abisul gandurilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum