Imi doresc doar o zi
In care sa nu ma mai grabesc
Sa nu ma trezesc devreme
Dar nici tarziu
Sa nu alerg spre scoala
Sa ma plimb pur si simplu
Sa nu obosesc
Sa ma opresc la acea cafenea
Ca sa-mi satisfac pofta de mult infranata
Sa trag aer in piept
Sorbind din cafea
Sa nu mai stau incruntata
Sa simt soarele ca pe o mangaiere calda
Nu ca pe o arsura enervanta pe piele
Sa nu imi pese cum arat
Nici cum m-am imbracat
Sa nu ma simt inconfortabil in hainele mele
Sa nu mai am impresia
Ca toti cei de pe strada
Ma privesc insistent
Si ma critica in mintea lor
Sau sa am impresia ca
Susotesc cu prietenii lor
Ori de cate ori trec pe langa un grup
Sa nu ma mai deranjeze parul
Pe care nu mai stiu cum sa-l aranjez
Sa nu-mi fie rusine cu corpul meu
Nici cu cearcanele
Sa nu ma mai apese greutatea ghiozdanului in spate
Sa nu mai privesc doar asfaltul in timp ce merg
Sa privesc cerul si copacii
Sa nu mai am senzatia ca raman fara aer
Cand ma aflu in multimi de oameni
Sa nu mai fiu nelinistita
Cand stau langa cineva de varsta mea in autobuz
Sau la semafor
Ca arat penibil in ochii lor
Sa nu-mi mai fie teama sa zambesc
Unui baiat simpatic
Pe care il vad in autobuz
Sau in drum spre scoala
Sa nu mai incerc sa acopar zgomotul orasului
Si al oamenilor
Cu muzica din casti
Cu melodiile care se repeta la nesfarsit
Nu-mi doresc decat o zi
In care sa nu-mi mai fie frica.
CITEȘTI
Abisul gandurilor
Poetry"Dansul ideilor nascute Din pura grija pentru frumos Pe ritmul muzicii si al acordurilor line Ce completeaza tabloul magnetic Ineaca ideile in valuri de lumina Ce trimit unde vibrante In universul complex al maiestriei."
