7.

292 20 3
                                    

                      Trebuie sa ies de aici.Trebuie sa plec cumva.

                   Acestea sunt gandurile mele de cand Niall a plecat,lasandu-ma pe canapea.La naiba cu el daca crede ca o sa raman cu el,ca sa-i fiu sursa de distractie.Nu o sa-l las sa profite de mine,nici sa se joace cu sentimentele mele.Nici gand.

                Totusi,oricat de mult as vrea sa o iau acum la fuga,indiferent unde,mai trebuie sa stau 6 zile in maghernita asta.Ura pentru mine.

             Oftez adanc si-mi las capul pe canapea.Am nevoie de un dus,am nevoie sa dorm,am nevoie de aer curat si mai am nevoie si de parintii mei.Eh uite un lucru pe care nu credeam ca o sa-l zic vreodata.Chiar am nevoie de mama si de tata,oricat de mult ne-am certa sau oricat de mult m-ar pedepsi.

              O idee imi vine in minte.

              Ar fi foarte usor sa ies de aici,de fapt.Ar trebui doar sa astept noaptea,atunci cand Niall doarme bustean si sa ma strecor incet pe scari,sa iau cheile pe care le lasa mereu pe masa din living si sa ies afara,sa pornesc masina si sa o tai nabii de acolo.Chiar daca el s-ar trezi cand ar auzi motorul masinii ar fi prea tarziu,iar daca se trezeste mai devreme pot sa-i zic ca vreau un pahar cu apa.Ca sa creada a doua varianta,totusi,ar trebui sa aiba incredere in mine.Si ca sa aiba incredere in mine ar trebui sa-l las sa se apropie de mine.

           Da,nu cred ca o sa mearga.Mai bine fug cat ma tin picioarele.

          Zambesc satisfacuta de planul meu cand usa se deschide pentru a-l invita pe un Niall plin de sacose inauntru.

           El se aseza langa mine pe canapea,dar sincera sa fiu,nu am niciun chef sa ma uit la el.

        "Rissie,mai esti inca suparata?" Intreaba intr-o voice calda.

        Mama,dar chiar vreau sa-l plesnesc.Nu stiu de ce,dar simt un val urias de furie ce ameninta sa dea peste.

        Ofteaza cand nu ii raspund si scotoceste intr-una dintre pungi,de unde scoate o perna roz in forma de inimioara.

      "Ti-am adus asta.." Spune pe un ton jucaus,fluturandu-mi perna in fata.

       Si i-as da un raspuns sarcastic sau chiar l-as injura,dar visez sa am o perna ca aia de ani buni!

       "Yay!" Spun pe un ton copilaresc si i-o iau din mana,strangand-o la piept.

         Niall rade si,inainte sa o stiu,ma imbratiseaza,sarutandu-mi fruntea.

       "Imi pare rau." Imi sopteste in par si imi da drumul,asteptandu-mi reactia.

        Ma uit in jos repede,plimbandu-mi degetele prin puful pernei.Stiu ca daca o sa incep sa vorbesc o sa ne certam iar si nu vreau asta,mai ales atata timp cat depind de el.

       "Tu nu intelegi,bine? Nu stii nimic despre mine." Spune si ma intorc catre el repede.

      "Si tu stii foarte multe despre mine,nu? Ce stii tu e ca am o casa mare,ca parintii meu nu-s acasa foarte des si ca am avut probleme cu politia.Ce sa zic,imi cunosti viata pe de rost! Te rog!" Spun exasperata,incercand din greu sa nu strig la el. 

      Deja s-a intunecat afara si desi este un ceas pe un perete,mi-e lene sa ma uit.Sunt prea obosita de la atata cearta cu Niall si vreau doar sa ma trezesc si sa-mi dau seama ca totul a fost doar un cosmar urat. 

        "Mai stiu si ca esti o razgaiata care face urat daca lucrurile nu ies cum vrea ea si care mai are si tupeul sa urle la mine!" Niall se ridica de pe canapea si striga la mine.

      "Ah pai asa sunt eu mai tupeista! Mai ales cu dobitocii ca tine!" Strig inapoi,uitand cu totul ca incercam sa fiu calma.

        "N-ar trebui sa uiti totusi ca dobitocul de mine te tine aici si ca poate face ce vrea cu tine! Te-as putea face sa dispari chiar acum daca as vrea si chiar ma gandesc sa o fac!" 

         Wow.

       "Minunat atunci de ce nu o faci!? Macar nu ti-as mai vedea mutra de maidanez!" Ma rastesc la el si Niall isi trece degetele prin par.

      Ugh.Idiotul.Prostul.Nebunul.Maniacul.

     Stam si ne uitam unul la altul pret de cateva minute.Minute care par sa treaca foarte greu,fiecare cuvant spus si auzit fiind repus in scena in mintea mea.

       "Hai sa te ducem la somn." Niall spune si imi atinge bratul.

       "Ia mana de pe mine!" Ii zic nervoasa.

       "Rissie,te rog." Mai incearca o data,iar de data asta ii imping mana.

       E incredibil ce-mi face.N-am fost,niciodata in viata mea,atat de furioasa pe cineva.

       "Si ce o sa faci,o sa dormi pe canapea?" Ma intreaba cu o spranceana ridicata.

      "Da." Ii zambesc aroganta.

       Ofteaza si se indreapta spre scari pe care le urca in graba.Oh bine.

     Ma intind incet,punandu-mi perna roz,pufoasa,si-n forma de inimioara (Zici ca n-aveau si alte forme.) sub cap.O patura este aruncata peste corpul meu,Niall urcandu-se langa mine si laundu-ma in brate.

      "Ce faci?" Soptesc surprinsa.

      "Imi pare rau." Niall spune si imi saruta parul.

(A/N): Ar trebui sa-mi cer scuze pentru cuvintele si frazele de mai sus,dar nu cred ca voi va certati cu cineva folosind alinturi. :))

      Capitolul ii este dedicat Sarei,care imi spune de fiecare data cat de mult ii place povestea,si asta ma face sa ma simt chiar foarte bine. :D

Forced(Niall Horan fan-fiction)Where stories live. Discover now