"Ok,hai sa vedem.Paseste spre mine,iubire." Niall spune indepartandu-se de pat si incrucisandu-si bratele peste piept.
Da,deja au trecut cinci zile,zile care au decurs toate la fel.Niall lucrand la calculator pe tot parcursul zilei in timp ce eu stau pe canapea si citesc una din cartile Twilight,Niall luandu-ma in brate noaptea si soptindu-mi lucruri dulci,Niall luand-o de la inceput in urmatoarea zi,ignorandu-ma.
O prapastie s-a deschis intre noi acum patru nopti,cand Niall mi-a cerut sa-i spun ce era in mintea mea,iar eu am facut-o lata spunandu-i ca nu am de gand sa-mi impartasesc sentimentele maniacului care ma tine inchisa.
Uneori jur ca sunt proasta.
In orice caz,e mult mai bine asa.L-am oprit din a se apropia de mine,iar asta face fuga pe care o planuiesc azi mult mai usoara si fara sentimente care sa-mi stea in cale.
Ma ridic si fac un pas mic.Durerea apare,un suier scapandu-mi printre dinti.Ma indrept cu viteza spre podea,insa nu mai ajung,Niall zambindu-mi cand ma uit la el.
"Esti bine?" Ma intreaba si pot sa-i simt umorul in voce.
"Da..scuze." Spun incet,iar el isi scutura capul si ma pune din nou pe picioare.
"Nu are de ce sa-ti para rau.Mai incearca o data." Imi zice incurajator.
Mai fac o incercare,care se termina cu pierderea echilibrului,dar el ma ajuta din nou.
Dupa doua ore pline de esecuri,in care Niall e rabdator cu mine si-n care ma ajuta de fiecare data, in sfarsit reusesc sa traversez camera fara probleme.
"Bravo,printeso." Blondul imi zambeste."De acum putem incepe sa ne jucam din nou de-a soarecele si pisica."
Oh,n-ai nicio idee.
"Pai,eu mai am ceva treaba.Poti explora casa daca vrei,sau poti veni jos.Fa ce vrei,bine?" Ma intreaba cu o anumita raceala,dupa care ii aud pasii pe scari.
Ochii mei gasesc pianul imediat si ma uit spre usa ca sa ma asigur ca Niall nu e aici.
"A trecut ceva timp..dar sa vedem." Imi zic asezandu-ma pe scaun si resiprand adanc.
(A/N: Cantecul e undeva acolo ->> ar trebui sa-l ascultati fiindca mie mi se pare genial)
Niall's P.O.V.
Cobor scarile si ma indrept spre bucatarie,umplandu-mi un pahar cu Vodka.
Chestia asta e mult mai stresanta decat ar trebui.Nu ar fi trebuit sa cedeza pana acum?
Nu ma intelegeti gresit,imi place ca nu vrea sa se dea batuta atat de usor,dar de fiecare data cand incerc sa o cunosc mai bine,isi ridica un zid in jurul ei de care nu pot sa trec.As vrea doar sa realizeze ca nu vreau sa o ranesc,si ca sunt personajul bun in toata povestea asta.
Ma incrunt usor cand aud muzica venind de sus,lasandu-mi bautura si urcand scarile din nou. Rissie e asezata la pian,cu spatele catre mine,degetele ei curgand usor peste clape.Nu recunosc melodia,dar nici nu ma asteptam sa o fac.
Parul ei castaniu ii sare peste umeri cu fiecare miscare,ochii de culoarea alunui fiind inchisi,in timp ce o expresie curata,ce imi aminteste de un inger,ii acopera fata.E frumoasa.
Imi incrucisez bratele peste piept si imi sprijim corpul de tocul usii,privind-o.
Nu trece mai mult de un minut insa,iar o forta magnetica ma atrage spre ea.Ai crede ca sunt obisnuit,asa mi s-a intamplat si prima data cand am vazut-o,dar de data asta ceva s-a schimbat. De data asta nu mai trebuie sa-mi fie frica ca o sa fuga de mine,fiindca nu o poate face.
Ma asez langa ea,iar Rissie se opreste brusc,speriindu-se.Ii zambesc.
"Nu stiam ca poti canta la pian." Spun,uitandu-ma pe fereastra.
Soarele aproape a apus.
"Nu am mai facut-o de mult timp." Imi raspunde absenta,uitandu-se in spatiu.
"De ce?Esti buna." Imi musc buza uitandu-ma la ea.
Se intoarce catre mine,o urma de tristete in ochii ei in timp ce-mi zambeste.
"Dar nu destul de buna."
Rissie isi pleaca capul si ofteaza incet.
"Eu cred ca esti minunata." Soptesc in timp ce degetele mele ii prind barbia,pentru a o face sa se uite in ochii mei.
O sclipire de caldura in ei e tot ce-mi trebuie ca sa-mi lipesc buzele de ale ei.
Rissie's P.O.V.
Nu.
Da.
Opreste-te!
Saruta-l!
In alte cuvinte,in capul meu se intampla o varza chiar acum.
Buzele lui Niall le-au gasit din nou pe ale mele,singura diferenta e ca de data asta vreau si eu sa se intample.
Ba nu!
Ba da!
Ba da.
Mana imi aluneca in parul lui,iar buzele mi se crapa permitandu-i baiatului sa exploreze teritoriul necunoscut.Niall zambeste pret de o clipa in sarut,dupa care isi pune bratele in jurul taliei mele,tragandu-ma in poala lui.Mainile lui coboara spre coapsele mele,in timp ce limbile noastre se lupta pentru dominatie.
Dar nu inteleg.Nu inteleg de ce ceva ce se simte atat de bine imi face inima sa doara atat de rau.Nu ar trebui sa fiu fericita si sa zbor pe curcubee pentru ca am gasit,in sfarsti,persoana care face electricitatea sa explodeze in jurul meu cu un simplu sarut?
Nu,fiindca in cateva ore,tu vei pleca de aici si de langa el.-Subconstientul meu ridica o spranceana cu o expresie nervoasa.
Buzele noastre rup contactul,iar eu imi plec capul,uitandu-ma repede in jos.O mana calda imi atinge obrazul,iar Niall imi zambeste.
"Cred ca esti obosita,hai la somn." Spune intr-o voce dulce si se ridica,cu mine in bratele lui.
Chicotesc,iar el imi scoate limba jucaus.
Ma intinde pe pat si se aseaza langa mine,luandu-ma in brate.Ochii ni se intalnesc,tristetea facandu-si loc in ochii mei.
"Noapte buna,printeso." Niall zice si imi saruta nasul dragastos.
"Noapte buna." Soptesc si ma apropii si mai mult de el,inhalandu-i mirosul pentru ultima data.
Niall ofteaza si se intoarce pe spate,luandu-si bratele din jurul meu.Inspir adanc si ma ridic,luand tenesii de sub pat si incaltandu-ma repede.Ii arunc inca o privire si imi simt inima crapandu-se.
"Oh la naiba." Soptesc si ma intind peste pat,lasand un sarut pe obrazul lui.
Din fericire,nu se trezeste,iar eu cobor scarile atenta sa nu fac nici cel mai mic zgomot.
Cheile sunt la locul lor pe masa,iar eu ma uit spre scari ca sa ma sigur ca Niall doarme.
Asta e,inca un pic si sunt libera.
Incerc sa deschid usa,o injuratura de toata frumusetea scapandu-mi printre dinti cand imi dau seama ca e blocata.Ma uit la legatura de chei pe care o am in mana si incep sa le incerc pe fiecare,furia si adrenalina crescand in mine cu fiecare secunda.
"Oh doamne,da' credea ca intra Mama Omida peste noi?!" Soptesc exasperata.
Gasesc cheia buna dupa cateva minute,usa se deschide cu un scartait.
Doamne,te rog,spune-mi ca nu l-a auzit si s-a trezit!
Alerg pana la masina,care e si ea inchisa.
Acum serios,cine sa fure o masina in mijlocul padurii?....In afara de mine.
Din fericire,cerul e senin,lumina lunii lasandu-ma sa vad butonul de declocare si sa-l apas.
"Ma'ta!" Zic nervoasa cand masina scoate sunetul ala enervant si TARE,care mai mult ca sigur l-a trezit pe Niall.
Ma urc in masina si blochez usile,pornind motorul.Iau prima curba si ma uit in oglinda retrovizoare.Niall e in fata casei,o mana in parul lui,iar in celalta telefonul care i se afla la ureche.
(A/N): Sa nu ma urati dupa capitolul asta! :O3
Si cred ca v-am mai spus,chiar iubesc sa aud ce credeti despre poveste.De ce nu lasati voi un comentariu (uite-acolo,mai jos) in care sa-mi spuneti ce va place si ce nu? ;)
Capitolul ii este dedicat lui Stefii,care de cand am inceput sa scriu povestea a inceput si ea sa se roage sa fiu binecuvantata si apoi mi-a mai si zis-o.Multumesc mult,draga,o sa-ti dau o sarmala. :*
