Sete de Răzbunare [With Harry Styles]

Capitolul 2

Harry a cerut să fie închisă în cea mai chinuitoare celulă. Așa se și întâmplă.
Sofia a pășit în încăpere. Parcă simțea cum pereții se apropiau spre ea, iar respirația i s-a tăiat brusc. Privirile femeilor din celulă o urmăreau insistent. Ochii Sofiei erau plini de ură, din verdele acela aprins rămăsese doar o negură neagră. Ofițerul a dezlegat-o de cătușe și a ieșit repede încuind cu o cheie atârnată de încheietura mâinii.

S-a uitat în jur. Mulțimea de ochi încă o privea cu dispreț.
-Patul ăsta e ocupat?
-E numai al tău, spuse o femeie de pe patul de deasupra.
S-a așezat repede și privea în gol.
-Tu ce-ai făcut străino?
-Mi-am omorât părinții...
A venit spre ea apucând-o de bărbie și ridicându-i ușor capul.
-Nu i-ai omorât tu aşa-i?
-Cum ți-ai dat seama?
-Te-a dat de gol privirea. Mai toate de aici avem în ochi o urmă de regret, mai puțin cele nevinovate. Tu în schimb ai ură, ți se citește infernul pe chip. Într-un loc ca ăsta poți doar să regreți. Cum te cheamă păpușă?
-Sofia.
Fata i-a povestit tot ce i s-a întâmplat. I-a spus chiar și de răzbunarea ce o s-o plănuiască cât timp va sta acolo.
-Ai venit în locul care trebuie. Uită-te la ea, și arată cu degetul spre o femeie cu un fizic dur care se pregatea de culcare, o cheamă Madison Smith. A provocat incendierea unui hotel unde au murit 201 persoane. Cea de acolo, Samantha Patterson, recunoscută și ca "ucigaşa mascată" a ucis zeci de oameni făcându-se nevăzută. Ea, Nicole Black, și-a înjunghiat întreaga familie fără milă. Anna Parker a intrat cu mașina într-o cafenea numai pentru a ucide-o pe o rivală din liceu. Iar eu, Alison Morgan, am omorât doi polițiști cu mâinile goale.
Sofia făcu ochii mari. Cu ajutorul lor știa că îi va face pe toți să plătească.

Între timp, Harry conducea firma de avocatură prestigiată din Londra. Avea mult succes. Rar pierdea un caz, iar atunci când îl pierdea mituia judecatorul sau îl reducea la tăcere.
Următoarea zi Sofia începuse pregătirile. Chiar dacă avea 5 ani la dispoziție, fiecare zi era importantă pentru ea. Sam îi povestea de toate deghizarile ei, de cum își nimicea prada nelăsându-şi amprenta.
-Uite Sofia, în caz că vei avea nevoie, îl apelezi pe Carl -Carl era cel care se ocupa de deghizările Samanthei - și-i daduse o carte cu un număr.
În fiecare zi învăța ceva de la "idolii ei" . Alison -să se lupte, Madison-să provoace crime la nivel mare, Nicole- să fie nemiloasă cu victimele indiferent de cine e în joc, Anna- să știe cum să-și găsească dușmanii și să le afle punctele slabe, iar Sam- să nu afle nimeni cine e ea de fapt, ducandu-i pe toți în eroare.

Sofia devenise spaima închisorii. La cantină toate îi dadeau mâncarea lor, sperând să fi nimerit măcar o bucată de plăcintă bună; mai tot timpul se nimereau să fie arse ori prea crude.

Sofia cea inocentă devenise o fată lipsită de scrupule.

***după 5 ani***

Cei cinci ani trecuseră repede. Fiecare zi făcea parte din manualul de instrucțiuni pentru "Criminalul perfect ".
18.10.2013 -ziua Sofiei și ce era mai important ieșirea din pușcărie. La prima oră a dimineții venise un ofițer, același ofițer care a inchis-o pe Sofi în celulă:
-Sofia Matthews, ești liberă să pleci.
Ea aruncă subtil un zâmbet șiret, dar din ochișorii ei parcă coborau de-a lungul obrazului mici șiroaie de lacrimi. O parte din ea nu voia să plece. Acolo era familia ei, noua ei familie. Știa că mereu o să-i lipsească imbrancirile lui Alison și glumele necunzurate ale Annei, iar de povestile lui Sam cu privire la "Ucigașa mascată " nu mai zic.
Le-a îmbrățișat strâns pe fiecare în parte. Toate au izbucnit în plâns. Au prins drag de fată, dar se bucurau pentru ea că scăpase de lumea întunecată separată de niște simple gratii de cea a "nevinovaților" .
-Când ieșiți să mă anuntati într-un fel sau altul.
-O draga mea, noi vom sta aici toată viața. Am fost niște începătoare care au căzut în capcană și acum vom zace în acești patru pereți. Tu, nu o sa ne repeți greșelile. E un ordin, zise pe un ton jos Alison.
Le-a îmbrățișat pentru ultima oară, și-a dat jos uniforma portocalie a închisorii și își luă hainele în care venise prima dată acolo, îi erau cam strâmte ce-i drept. A ieșit pe poartă. Afișa un mic zâmbet viclan și-și zise:
"Răzbunarea abia începe ."
[A\N, sper că v-a plăcut acest capitol. Aștept comentarii. Lectură plăcută❤]