Tarziu
Prolog
"La fel de intunecata e strada ce odinioara lumina.
La fel de uscat e lacul ce candva ne racorea.
La fel de rece este locul ce candva ne-adapostea.
La fel de gol e acum patul ce martor noua ne era.
La fel de vie-a ramas insa campia ce ne ascundea,
La fel de goi fiind copacii, pustii, ca inima mea."
Scriu cuvinte pe care as vrea sa le spun. Imi las pixul condus de inima, oferindu-i mintii un ragaz.
Ma opresc. Incerc sa imi las inima sa se odihneasca. A obosit. Dar nu vrea sa se opreasca.
Bate. Fiecare bataie aduce cu ea amintirea bataii pereche.
Acum mintea si inima lucreaza impreuna. Mintea isi aminteste, inima simte. Mintea trimite impulsuri electrice dureroase prin fiecare muschi, inima se asigura ca prin fiecare vas sanguin curge durere.
Vreau sa le opresc. Nu pot.
Continui sa scriu.
Mintea se calmeaza.
Inima insista.
Plang.
---
Acesta e prologul. Astept pareri. Cu cat sunt mai multe comentarii, cu atat vine mai repede primul capitol.
Poezia e originala.
Toate drepturile imi sunt rezervate.
#StayBeautiful
