Prima zi la noul liceu. Prieteni noi, amintiri noi.
Un copil, o adolescenta cu mii de visuri. O adolescenta ce se gandea ca intr-un nou loc, o va putea lua de la inceput. Ca va fi ca inainte. Va avea prieteni, va avea parte de distractie, va avea parte de prima iubire.
-Tiffany, scumpo. Esti gata? E timpul sa mergi la scoala, ii spuse mama sa si o mangaie usor pe par.
Era singurul sau sprijin. Era o mama model. O crescuse singura si a reusit sa o creasca pe Tiffany fara probleme, si fara ca cea din urma sa simta vreodata nevoia unui tata.
Avea o prietena. Avea o sora. Avea un tata. O avea pe mama sa care ii era toata familia. Si o iubea. Isi iubea mama. O femeie buna si calma. Nu o certa, ii explica. Nu tragea concluzii pripite, o asculta si o intelegea.
Era tot ce avea nevoie.
-Sunt gata, Tiffany zambi; un zambet sincer si plin de speranta.
-Atunci hai sa mergem, ii raspunse mama sa la zambet si o imbratisa strans.
Tiffany se opri la usa.
-Am emotii, recunoscu.
-Va fi bine, vei vedea, o incuraja mama sa.
Tiffany zambi si se indrepta spre masina in dreapta mamei sale.
---
In scurt timp ajunsera la liceu. Tiffany privea speriata pe geamul masinii.
-Va fi bine, esti perfecta, o incuraja mama sa, punandu-i mana pe genunchi.
-Crezi?, intreba Tiffany.
-Sunt sigura.
Tiffany o imbratisa. Primi curaj. Isi lua ghiozdanul si pasi afara din masina.
Pot sa o fac.
Si chiar putea. Putea sa inceapa un nou capitol. Avea tot ce ii trebuia. Situatie materiala, sprijin parintesc, un aspect fizic de invidiat.
-Pa, se intoarse catre masina mamei sale si ii mima salutul.
Respira adanc si se indrepta cu pasi marunti catre cladirea ce o astepta.
Intra in liceu.
Ii privi pe cei din jur si incerca sa isi gaseasca clasa.
Reusi.
Pasi timida in clasa, sub privirile tuturor.
Dar nu se simtea intimidata.
Isi plimba privirea prin clasa cautand un loc gol.
Ochii sai intalnira o alta pereche de ochi.
O pereche de ochi negri.
Muta-ti privirea.
Incerca. Dar nu putea. Si habar nu avea ca aceasta privire avea sa ii schimbe viitorul.
Poti.
Isi aduna puterea si privi in alta parte.
Intra profesorul, gasind-o inca in picioare.
-Tu esti noua eleva?, o intreba zambind.
-Da, raspunse Tiffany cu incredere.
-Ia un loc, te rog, ii spuse. Bennet!, striga, iar posesorul ochilor negri se ridica. Fa cunostinta cu noua ta colega de banca, Tiffany Reeds.
Tiffany se bloca. Simti cum respiratia accelera cate putin.
E doar un baiat. Nici primul, nici ultimul.
Si cat adevar era in gandurile sale.
Nu era primul.
Nu era ultimul.
Dar ceea ce ea nu stia era ca avea sa fie singurul.
-Hei, ii spuse baiatului in timp ce se aseza langa el.
-Mda, raspunse el sec.
Tiffany nu insista. Nu acum.
In timpul orei il intreba ceva ce nu intelesese. El se facu ca nu o aude.
---
Cu greu, parca, veni pauza. Bennet voia sa iasa, dar fu oprit de fata.
-Ce vrei?, intreba el punandu-si mainile in san.
-Ce ai cu mine?, intreba ea mai sfidator, imitandu-i gestul.
-Uite.. Daca tu crezi ca fiindca esti obisnuita sa primesti tot si sa te placa toti o sa fie la fel si cu mine, te inseli. Nu am nevoie de persoane false, o privi indiferent.
-Sunt obisnuita sa ce?, intreba ea indignata sustinandu-i privirea. Ce te face sa crezi tot ce ai spus?
-Uita-te la tine. Haine de firma, telefon scump, te uiti la toti de sus, vorbi el cu scarba.
-Deci doar pentru asta? Nu pareai genu' de persoana care judeca o carte dupa coperta, pufai ea.
-Nici tu nu pari asa vorbareata, ii facu el cu ochiul.
El se pregatea sa iasa, dar se suna de intrare.
-Am pierdut pauza din cauza ta, multumesc, spuse sarcastic si se aseza in banca.
Nu o sa ma straduiesc. Nu am de ce.
Incerca sa se convinga ca nu are motiv sa dovedeasca faptul ca nu era asa cum o considera baiatul.
Dar mai curand decat ar fi crezut, avea sa aiba nevoie de asta.
Doar pentru ea.
---
Pana la finalul zilei Tiffany avea deja o gramada de prieteni.
Se intelegea bine cu toata clasa.
Insa nu si cu noul ei coleg de banca.
Ii povesti mamei sale tot, inclusiv despre noul coleg.
Aceasta o intelesese si o sfatui.
---
Ajunsa in camera ei se uita in oglinda.
Chiar par falsa?
Parea.
Machiajul prea strident, hainele cu firma la vedere, parul lung si blond, unghiile lungi cu modele aurite, toate acestea o faceau sa para una dintre acele fete carora nu le pasa decat de bani.
Una dintre acele fete false.
Dar nu vreau sa ma schimb.
De fapt, voia.
Voia sa nu mai fie judecata din prima.
Voia ca cei din jur sa doreasca sa o cunoasca pe ea, nu situatia ei materiala.
Voia prieteni adevarati.
Si-a promis ca avea sa fie un nou inceput.
Asa ca ea avea sa schimbe ceva.
Pentru ce ma schimb?
De fapt, intrebarea era "Pentru cine?".
Chiar daca nu constientiza, schimbarea ei a pornit de la o persoana ce a starnit o dorinta ascunsa in ea.
Dorinta pe care avea sa o afle mai tarziu..
