Celebritate&Dragoste

Ce se întâmplă?

-Domnule Balocco?
-Da?
-Sunt Anne Gomez, noua elevă.
-Aa, domnișoară Gomez, vă așteptam, urmați-mă!
Merg vreo 5minute după el, prin liceul acesta enorm, și când să ne oprim în fața unei uși, sunt împinsă în ușă, cineva cerându-și scuze. Îmi ridic privirea și deodată, doi ochi albaștrii, îmi pătrund privirea, rămânând blocată, dar o voce groasă mă  trezește.
-Domnule Alboran, spune directorul ironic.
-Îmi cer mii de scuze, am întârziat puțin, și mă grăbeam spre clasă.
-Ei bine, eu nu o să mai intru, dar pentru a nu primi o detenție, trebuie să îi prezinți domnișoarei Gomez, tot liceul și să ai grijă să nu i se întâmple nimic.
-Desigur Domnule Director, v-a fi plăcerea mea.
Intrăm în clasă, toți uitându-se la noi, eu roșesc deoarece toate privirile erau pe mine, și se mai auzeau și șoapte "mamă ce bună e asta", "cine o fi? "," sper că nu e noua iubită a lui Pablo ", iar imediat intervine profa. Eu mă prezint, ușor intimidata de toate privirile care erau ațintite pe mine. Mă îndreptat spre un singur loc liber, unde se afla o fată foarte ciudată, în acel moment băiatul drăguț, care era cât pe ce să mă omoare pe hol, mă strigă și îmi spune să merg lângă el, observându-i colegul pe jos. Râd încet, și mă îndrept spre el. -Aceasta, ești o oră plictisitoare, adică era înainte să apari tu, îmi spune acesta încet. Eu roșesc puțin, și ii răspund un merci.
-Și, cum te numești?
-Anne Gomez, tu?
-Un nume superb, eu sunt Alboran, Pablo Alboran, dar mi se spune Pab.
-Încântată... Sper să nu se supere colegul tău.
-Stai liniștită, nu îmi prea pasă, având în vedere că în locul lui am câștigat o colegă ca tine.
A trecut aceasta zi, eu am încercat sa mă împrietenesc cu toți colegii mei.
-Hei Pablo, știi cumva cu care autobuz pot merge spre casa, și ii povestesc unde stau.
-Acesta, zâmbește într-un colț și îmi spune, haide te duc eu cu mașina.
-Oo, nu... Nu vreau să te deranjez.
-Nu este nici-un deranj, urcă. Și îmi deschide portiera.
După vreo 20 de minute, în care am discutat și ne-am cunoscut mai bine ajungem. Eu ii mulțumesc, și ii spun că nu trebuia să înconjoare atât să mă aducă pe mine.
-Nu am înconjurat nimic, nici nu o să îți vină să crezi, dar eu stau vizavi de tine.
Rămân uimită și ii mai mulțumesc încă o dată, și merg spre casă. Intru și deodată îmi sună telefonul.
-Alo?
-......
-Cum? De ce?
-......
-Păi și eu? Ce naiba fac singură? Cine dracu mă v-a ajuta?
-.....
-Mda, fie cum spui tu, pa.
Nu îmi vine să cred, când mă gândeam că viața mea avea de acum v-a începe să fie perfecta, și că voi fi fericită, mama mă părăsește. Bine nu mă părăsește pentru că vrea, o face pentru binele meu, dar eu nu vreau asta. Merg în cameră, și intru în baie unde mă bag în duș si fac o baie fierbinte, după îmi i-au pe mine o pereche de pantaloni scurți albi și o bustieră neagră. Merg în living, unde dau drumul la muzica și mă îndreptat spre băutura, de unde i-au o sticlă de J&B și îmi torn într-un pahar. Nu pot să cred, beau iar și mi-am promis că nu o mai fac... Dar nu mai vreau suferință, nu mai vreau tristețe. Aceste gânduri sunt oprite de niște bătăi în ușă, care mă fac să tresar.
"Cine poate fi? Nu cunosc pe nimeni, poate e mama? Deși nu cred. Ej, cine poate fi? Un violator? Sau poate un criminal? M-aș bucura, poate așa scap de viața asta. " Mă îndrept către ușă și deschid încet.
-Heeii, frumoaso!
-Bună! Nu știam că ești tu.
-Pot să intru?
-Mm, desigur!
-Să nu îmi spui că o fată așa frumoasă ca tine, stă singură într-un oraș atât de mare.
-Aah, nuu. Stau cu mama mea, doar că a fost nevoita sa meargă înapoi în Florida pentru a rezolva divorțul de tatăl meu.
-Îmi pare rău, nu știam că sunt despărțiți părinții tăi.
-Încă nu știi multe, și râd ca o proastă. "Cred că te-ai amețit umpic"
"Mai taci conștiință, proastă "
-Anne, tu ai băut?
-Nuu, ți se pare... Normal că am băut, nu observi?
-Nu îți face bine.
-Ooo, haide parcă ai fi mama. Nimic nu ne face bine pe acest pământ, și totuși existăm. Vrei și tu puțin?
-Bine, dar doar puțin. Deoarece mâine avem școală.
-Fie cum spui tu.
Am început să discutăm, și să aflăm lucruri noi unul despre celălalt.
-Și, tu singurica? Vrei să spui că nu ai un iubit?
-Da, ce ți se pare așa aiurea? Sunt singură.
Acesta se îmbată mai tare și vrea să meargă acasă, dar eu îl rog să rămână cu mine peste noapte deoarece, mie îmi cam este teamă de întuneric.
Acesta rânjește, și acceptă. Mergem spre cameră, unde el își arunca hainele de pe el, rămânând în boxeri. Mama, ce abdomen bine făcut, și cât de perfect poate fi.
-Îți place ceea ce vezi, ăă?
-Ce?  Nuu... Nici nu mă gândeam la asta.
Acesta se apropie tot mai mult de mine, și mă prinde de mijloc trăgându-mă tot mia aproape de el, încercând să mă sărute, dar eu întorc capul.
-Scuze, dar... Nu pot... Chiar nu pot, și fug în baie, închid ușa, iar o lacrima lăsându-se pe obrazul meu.
-Anne, ești bine? Deschide! Uite, îmi pare rău, nu am vrut să te supăr, doar că te plac, și chiar nu m-am putut abține.
Mai stau câteva minute și decid să ies din baie, iar când deschid ușa acesta era chiar în fața mea. Eu îl i-au în brațe, am nevoie de asta, și îl sărut pe obraz. Acesta mă i-a în brațe și mă duce în pat, învelindu-mă, iar apoi se bagă lângă mine, și mă strânge la brate, adormind.