Ea era o fata obisnuita.Iar el era cel mai bun prieten al ei,Louis Tomlinson.Se cunosteau de cand aveau doar 5 anisori si de atunci au ramas nedespartiti,ca doua bucati de metal,sudate impreuna,erau meniti sa creasca unul in compania celuilalt,petrecandu-si putin din fiecare zi impreuna.Tineau foarte mult unul la altul,dar ea simtea mai mult de atat.Ea incepuse sa il placa mai mult decat pe un prieten,dar credea ca el nu simte la fel,asa ca a luat o decizie radicala.S-a hotarat sa se intalneasca cu cineva,gandindu-se ca poate nu va suferi atat de mult dupa Louis.Dar ea si-a ales persoana gresita cu care sa iasa,l-a ales pe cel mai violent tip din scoala,pe nume Mark.Poate ea s-a gandit ca va inlocui durerea inimii cu cea fizica si astfel va trece mai usor peste,oricum, a facut deja acest pas,iar acum asteapta sa vada cum se va termina totul.
Ea se trezi de dimineata si in timp ce isi lua mic dejunul,telefonul ei incepu sa bazaie pe bufet.Se ridica de pe scunul tapitat,acoperit cu piele si incepu sa isi taraie picioarele pana cand isi lua telefonul in mana si privi apelantul."E Lou"isi spune ea in gand.Ii raspunde si imediat isi duce telefonul la ureche:
-Ce faci,mititico?Te-ai trezit?
-Da,Lou,sunt treaza de ceva vreme.Acum imi iau micul-dejun.Tu ce faci piticot?
-Pofta buna atunci.Si de cate ori ti-am zis sa nu mai imi spui asa?Oricum sunt mai mare ca tine!
-De mii de ori,piticot,stiu asta.Dar imi place sa te cicalesc,nu asta e treaba celor mici,eu asa stiam?
-Of,Doamne,cum castigi tu mereu,ai o minte foarte buna pentru o persoana,asa,mai mititica!Acum,ce zici daca ne plimbam prin parc,mai tarziu?
-Suna bine,la ce ora ne vedem?
-Pai intr-o jumatate de ora e bine,ce spui,_______?
-Sigur,Lou,ne vedem acolo!*ea apasa pe terminare apel*Se pune inapoi pe scaunul comod si isi termina mancarea.Se ridica in picioare si cu vasele murdare in mana se indreapta spre chiuveta.Le spala si imediat dupa aceea fuge in susul scarilor,la etaj,intra in camera si tranteste usa in urma ei."In ce sa ma imbrac,adica o rochie nu merge.Doar ne plimbam prin parc,mai bine imi iau niste blugi si un maiou,da,astea ar arata perfect impreuna"asa s-a hotarat ea in ce sa se imbrace,certandu-se cu subconstientul sau.Asa face mereu,nu e ceva nou pentru ea(tinuta o puteti vedea la multimedia).Imediat ce termina cu imbracatul se uita la ceas,trecuse un sfert de ora."Perfect"isi spune in gand si incepe sa alerge pe scari pana la usa ce ducea pe strada frumos asfaltata,de un gri care concureaza cu cel al norilor in zilele ploioase si pe langa trotuar mini randuri de flori,viu colorate.Puteai vedea la aceste plante toate nuantele posibile si imposibile,fiecare diferea de celelalte in felul ei.Ea iese pe usa si o incuie de doua ori in urma ei,punand cheile in geanta ca de jad.Isi indreapta pasii,unul cate unul,inspre parcul unde avea sa se intalneasca cu el.Mergea perfect dreapta,gingasa ca o lebada,erai sedus de ea doar daca o vedeai mergand.Odata ajunsa in parc,se asaza pe o banca si asteapta,si asteapta,asteapta,se tot uita la ceas dar el inca nu apare.Trecusera deja 10 minute si el nu mai ajunsese.Ea se uita la telefon si gandea:"Sa-l sun,nu,poate e pe drum,ba o sa il sun sa ma asigur ca ajunge,sau nu".Dar in timp ce ea medita,uitandu-se insistent la dispay-ul telefonului,nu observa ca el se pusese langa ea.Dupa ce mai astepta putin si vazu ca ea nu are nicio reactie,hotari sa spuna el primul ceva:
-Hei,am ajuns,_____!
-Ai intarziat,Si tu ai programat totul!spune ea cu o voce putin nervoasa.
-Stiu si imi pare rau,dar a intervenit ceva important la mijloc.Imi pare sincer rau!
-Sunt cea mai buna prietena a ta,ce poate fii mai important ca mine?!Doar daca ai avea o iubita,ceea ce nu ai,pentru ca as stii!
