Doar o viata

Capitolul 1

Dupa ce imi imbrac obisnuita tinuta pentru facultate, blugi negri si o camasa alba cu un cardigan deasupra, ma indrept spre bucatarie pentru a servi micul dejun.

"Buna mama. Ce faci? " Imi intreb mama care sta pe scaunul de langa masa cu niste ace in fata ei si cu un material in mana.

"Buna dimineata. O clienta m-a rugat sa ii fac aceasta rochie cat mai repede. " Spune si imi arata material. "Draguta,nu ? "

"Foarte. " Spun si ma indrept spre dulap de unde imi iau cerealele pe care le pun in bolul cu lapte.

Ma asez la masa si incep sa mananc gandindu-ma la cum ar fi fost viata mea daca noi am fi avut putin mai multi bani. Nu as vrea sa am o casa imensa si o masina foarte mare, doar pentru ca asa este la moda. Eu sunt genul de persoana careia ii place simplitatea, insa apartamentul in care locuiesc cu parintii mei este prea mic insa ma obisnuiesc cu aceasta idee. Probabil multi copii care au o camera imensa si baie proprie, iar parintii lor le fac toate poftele, nu stiu ce inseamna sa apreciezi. Eu stiu. Stiu asta foarte bine si ma bucur pentru tot ce au facut parintii mei. Ma bucur ca avem unde locui, avem ce sa mancam si cu toate ca ne chinuim, platim toate facturile ce vin in fiecare luna. 

"Mami, azi voi veni mai tarziu acasa. " Ii spun mamei mele in timp ce pun in dulap bolul.

"Nu sti la ce ora ajungi? " Intreaba si se uita la mine.

"Probabil pana la ora 19 voi fi acasa. "

"Sa ai grija de tine. Eu plec imediat la munca, vrei sa te duc cu masina la facultate? "

"Daca ai timp, desigur. "

Mama nu are o masina foarte scumpa nu e cine stie ce, este o simpla masina care nu cere prea multi bani. 

Cand ajung in sala unde am ora de biologie constat ca mai este un singur loc gol, in spatele clasei langa un baiat plin de tatuaje pe bratul stang. Am vrut sa ies din sala insa in spatele meu a venit doamna profesoara Jennifer, care si-a pus mana pe spatele meu si mi-a spus sa merg la loc. Am plecat capul si printre banci m-am indreptat spre singurul loc liber din clasa. Nu am spus nimic deoarece acel baiat avea privirea concentrata pe profesoara. M-am asezat pe scaun si mi-am scos caietul si un pix.

Profesoara a inceput sa predea, iar ora s-a sfarsit foarte repede. Fara a scoate vreun sunet m-am indreptat spre sala unde aveam franceza. Bine ca am ajuns destul de repede si am ocazia sa-mi aleg unde sa stau. Ma pun in al treilea rand langa perete si imi scot cartea pentru a citi cate ceva. Dupa 10 minute sala este plina, iar profesorul Clinton vorbeste despre lectia care va urma sa ne-o predea. Dupa 20 de minute in care am scris, cineva bate la usa si intra in sala vorbind cu profesorul.

"Bun, deci eu am venit aici pentru a va spune cate ceva despre cum este viata de model. " Spune barbatul . Eu stramb din nas  deoarece nu vad de ce ar trebui ca el sa vina si sa ne spuna noua despre cum este viata de model. Dupa cateva minute in care nu l-am ascultat si am privit doar peretele din spatele sau profesorul Clinton vine langa mine si imi pune mana pe spate.

"Ai auzit, domnisoara Alison ce tocmai a spus, domnul Bowman? "

"Imi cer scuze, insa nu am fost atenta. " Spun si ma uit la mainile din poala mea rusinata de mine.

"A spus ca tu esti perfecta pentru a fi model. " Spune si imi zambeste. Eu mirata ma uit la domnul care sta in fata clasei si pe care nu l-am ascultat.

"Eu...pe mine...de ce? " Spun emotionata.

"Domnisoara Alison, te rog frumos vino aici! " Spune domnul Bowman, iar eu ma ridic de pe scaun si ma indrept spre el. Ajung in fata clasei si se uita la mine foarte atent din cap pana in picioare, iar eu ma inrosesc atunci cand ma gandesc la faptul ca oricine isi poate da seama ca aceste haine sunt spalate de nenumarate ori, iar domnul Bowman are o tinuta care cu siguranta a costat destul de mult.

Dupa cateva secunde in care stau in fata lui, acesta vorbeste. "Esti perfecta. Inaltimea ideala, greutatea ideala, parul negru ideal, ochii verzi ideali...tu esti ideala. " Spune si ma imbratiseaza, iar eu ii raspund gestului. "Te astept weekend-ul asta in acest loc. " Spune si imi da o foaie unde este scrisa o adresa.

"Multumesc! " Reusesc sa spun, fiind prea emotionata.

Acesta pleaca din sala iar profesorul ne anunta ca ora s-a sfarsit. Ma indrept spre urmaroarea ora.

Dupa ultimul curs ma indrept spre o statie de autobuz. 

...

"Buna ziua. Sunt Alison Button. " Ma prezint unei femei destul de tinere ce are in brate un copilas.

"Buna scumpo. Intra!" Spune iar eu o urmez in sufragerie. "Voi pleca in cateva minute si ma voi intoarce pe la ora 17. Este bine pentru tine? "

"Desigur. "

Pentru a-mi ajuta parintii eu am grija de copii deoarece ii indragesc foarte mult. Imi place sa stau cu ei si ma bucur ca din ceva pe care-l fac cu drag sunt platita. Dupa cateva minute Cate a plecat, iar eu am ramas singura in apartamentul acesteia cu baietelul Drew de 3 ani jumate.

Ma bucur ca nu este plangacios si totul imi usureaza munca. Dupa doua ore in care m-am jucat cu el si am colorat impreuna i-am dat sa manance si l-am pus in pat ca sa doarma. 

Cat de minunat este sa fi mama, sa ai grija de puiul tau in fiecare zi si sa te bucuri de realizarile lui si de tot ceea ce are legatura cu el. Sper ca voi fi o mama excelenta. Stiu ca este prea repede sa ma gandesc la mine ca fiind mama dar nu ma pot abtine.

Dupa cum a spus Cate la ora 17 a venit acasa.

"Multumesc foarte mult ca ai avut grija de Drew, stiu ca este foarte galagios uneori. " Spune si isi scoate portofelul intinzand spre mine 100 de lire.

"Nu va faceti probleme, chiar ne-am inteles foarte bine. Acum doarme. "

"Poftim. " Spune si isi intinde mana spre mine.

"Nu, este prea mult. "

"Scumpo, eu iti dau banii astia asa ca, te rog, iai. "

"Multumesc. " Spun si iau banii.

Mai vorbesc cu aceasta cateva minute apoi cobor din apartament si ma indrept spre casa mea pe jos deoarece am vrut sa ma bucur de mirosul proaspat al primaverii.