Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Noaptea trecută am visat că cineva m-a iubit, rosti un bătrân, vocea lui calmă sfidând liniştea dimineții. Am visat că oamenii mă salutau pe stradă, că eram înconjurat de rude şi de dragoste...
Mica vrabie care ciugulea firimiturile presărate de om pe pervaz îşi ridică pentru câteva secunde căpșorul, iar mărgelele ochilor priviră nedumerite la cel ce i se adresa. Bătrânul se amuză, zâmbi cu jumătate de gură şi clipi, la gândul că singurul suflet căruia i se putea destăinui era cel al unei păsări. Dar continuă:
— A părut real, ştii, când m-am trezit, pentru câteva secunde am avut impresia că nepoata mea va țâşni din camera alăturată. Bineînțeles că nu s-a întâmplat aşa, însă... bănuiesc că subconştientul meu căuta o mică evadare din realitate. Şi a fost frumos, mult prea frumos, dar nu pot să nu mă mir că mi-l mai aduc aminte.
Mai împrăştie câteva firimituri pe pervaz, dorind să fure mai mult din timpul păsării.
— E amuzant, îți pot spune fiecare detaliu al acestui vis, dar am uitat ce pijamale am purtat aseară, continuă el.
Râsetul puternic în care-i tremurau amintiri stinse sperie vrabia care îşi luă repede zborul, lăsându-l pe bătrân cufundat în ecoul aripilor fâlfâinde.
A mâncat în linişte, în surdina muzicii radioului ce-i cânta melodii amintindu-i de tinerețe. Timpul a trecut peste numele artiştilor, dar ritmul i-a rămas adânc întipărit în minte, făcându-l să zâmbească pe sub mustață când se gândea la vremurile de mult risipite.
După ce termină, îşi spălă castronul, mişcându-şi puțin şi încet şoldurile în ritmul acordurilor chitării, amuzându-se de momentul care îl făcu să se simtă cu câteva decenii mai tânăr. Continuând să zâmbească, se şterse pe cârpa de lângă chiuvetă, se îmbrăcă cu un rând de haine trecute, îşi făcu câteva însemnări în agenda pe care o băgă mai apoi în borsetă şi plecă. Apoi se întoarse pentru că uitase să încuie uşa.
— Ziua bună, prietene, şopti bătrânelul atunci când se urcă sfios în autobuzul ce se ivise prin razele soarelui amiezii. Nu uita să mă aduci acasă în seara aceasta, te rog. Mi-e mult prea teamă că eu voi uita cum să fac asta, adăugă în gând.
Adus de spate, cu paşi şovăielnici, acesta se îndreptă către spatele autobuzului, unde se aşeză pe ultimul scaun, în dreapa; acelaşi scaun pe care îl ocupa în fiecare zi, chiar dacă nu-și amintea asta. Strângând borseta la piept, înfăşurând-o cu degetele sale pline de cute, îşi aținti privirea pe geam. Se uită ca şi cum ar fi prima dată când făcea acel traseu, ochii săi senini fiind fascinați, chiar dacă, din clipă în clipă, locurile acelea scăpărau lumina zilelor în care se plimbase împreună cu nepoata sa pe acolo.
